10 lucruri pe care le-am invatat in 10 ani de Franta

In urma cu 10 ani coboram din avion pentru a doua oara pe pamant francez. Nu stiam pe vremea aceea ca sederea noastra va fi pe o durata nedeterminata. De atunci multe lucruri au evoluat atat pe plan personal cat si profesional. Bilantul este pozitiv, dovada ca suntem inca in Franta si nu avem ganduri de intoarcere in Romania sau sa emigram in alta tara. In toti acesti 10 ani s-au adunat multe experiente, unele placute, altele mai putin, insa din toate am avut cate ceva de invatat. La ceas aniversar, ne-am intrebat ce am invatat, cum ne-a influentat si ne-a schimbat un deceniu petrecut pe meleagurile franceze. In una din serile astea, dupa ce am culcat copiii, am stat la parole cu Cristi despre viata noastra de zi cu zi, despre Romania, tara in care ne-am nascut, despre Franta, tara care ne-a adoptat, despre ce vrem sa lasam ca mostenire spirituala copiilor nostri. Astazi, suntem in continua evolutie, pentru ca omul cat traieste, invata. In urma dezbaterii au rezultat multe concluzii despre cei 10 ani traiti aici, cele care ni s-au parut mai importante le-am insiruit mai jos.

  1. Nu avem teama de calatorii. Probabil ca suna un pic aiurea, insa eu la 24 de ani luam pentru prima oara avionul pentru a locui o perioada intr-o tara straina. De atunci am tot calatorit amandoi prin Europa, atat personal cat si profesional, incat acum nu suntem stresati in aeroporturi, nici pentru a inchiria o camera de hotel sau un apartament sau in a ne deplasa cu mijloacele de mers in comun dintr-un oras in care ajugem pentru prima data. Mai mult, cu trecerea anilor ne-am afinat gusturile in materie de calatorii (din toate punctele de vedere), incat acum nici cu doi copii la bord nu am renuntat la vacante, iar planurile sunt mari pentru viitor!
  2. Vacantele sunt facute pentru a descoperi locuri sau lucruri. Asta este stilul nostru de a ne incarca cu forte proaspete. Orice mini-vacanta chiar si de 3-4 zile, o exploatam la maxim. Unde mergem, ce putem face, ce putem descoperi nou? De cand avem copiii, cautam locuri care sa se adapteze si lor. Vrem sa cunoastem cat mai multe locuri si sa le aratam cate lucruri frumoase exista pe pamant.
  3. Cunoastem 3 limbi, atat oral cat si scris: franceza, engleza si bineinteles romana. Cum le folosim? Acasa, intre noi doi vorbim in romana, cu copiii insa vorbim in franceza. Copiii vor vorbi franceza intai si apoi romana. Este o alegere personala, gandindu-ne ca astfel nu vor avea probleme de socializare (bona, gradinita, intalniri cu alti copii). Acum ca fiul nostru a inceput gradinita, vom vorbi cu el mai mult in romana, chiar daca este in plina perioada de dezvoltare a vocabularului francez. Intelege romana 80% insa de vorbit nu o vorbeste mai mult de cateva cuvinte. In ceea ce consta limba engleza, noi o practicam destul de mult la serviciu, iar acasa avem cateva carti pentru copii in limba engleza.  Le citim cel putin o data pe luna, pentru a le dezvolta urechea la sunetele anglo-saxone, nu tinem neaparat sa o invete acum. O vom accentua probabil pe parcursul anilor. La prima reuniune cu parintii de la gradinita am aflat ca educatoarea va practica un pic de engleza cu grupa mica si ca ar fi multumita daca la sfarsitul anului copiii vor sti sa spuna hello si goodbye!
  4. Mancam (mai) sanatos. Desi nu a fost conduita noastra in primii ani de Franta, cu timpul ne-am dat seama ca trebuie sa renuntam sa ne hranim cu produse 100% industrializate si pline de chimicale. Pana si painea o cumparam de la supermarket. Acum, punem accent foarte mare pe ceea ce punem pe masa, chit ca bugetul alocat este mai mare. Cumparam din ce in ce mai mult si cat se poate local, de sezon, bio si pe langa asta limitam iesirele la restaurant, preferand mesele in familie pregatite 100% in casa, gustoase si sanatoase. Cel mai important in viata este sanatatea, pentru ca daca o ai, atunci poti avea de toate!
  5. Luatul mesei este o placere. Nu mancam pentru a manca, ci alocam timpul necesar pentru a savura ceea ce avem in farfurie. Este bine pentru digestie in primul rand si apoi, petrecem un moment convivial impreuna. Nu ne asezam la masa si ne-am ridicat dupa 10 minute, eventual ne mai intindem in pat „ca sa se aseze mancarea”. Acasa, mesele sunt in familie, impreuna cu copiii la masa. Astfel cei mici ne observa comportamentul si ne vor imita cand vor capata din ce in ce mai mult independenta.
  6. Traim à la française. Ce inseamna asta? Inseamna ca incercam sa ne stresam mai putin si sa ne bucuram de viata mai mult. Avem un serviciu care ne place si in care suntem apreciati. Serviciul nu este insa cel mai important lucru din viata noastra. Cel mai important (inafara de sanatate) este viata de familie, sa o intretinem, sa o facem sa evolueze, sa ne dedicam si sa ne petrecem cat mai mult timp cu copiii. Pe langa asta, acordam atunci cand se poate si un pic timp doar pentru noi doi, pentru hobby-uri. Tare bine ne mai face!
  7. Ne-am descoperit (noi) hobby-uri. Tinem foarte mult sa iesim din cadrul ”serviciu, casa si copii” si ”nu am timp de altceva”. Timp este mereu, trebuie doar sa vrem. Fiecare dintre noi doi are preferintele lui si incercam pe cat posibil sa le respectam reciproc si sa le alocam timp atunci cand se poate. Unele le facem impreuna, altele separat. De exemplu, eu m-am apucat de tricotat acum un an de zile si nu a existat saptamana sa nu pun andrelele in mana, chiar daca asta insemna doar 2 randuri tricotate. Seara, dupa ce copiii au adormit, o jumatate de ora de tricotat ma destinde enorm. Cristi este pasionat de baschet, si de doi ani, pe perioada anului scolar joaca baschet amator intr-o sala de sport in fiecare miercuri seara. Ne organizam astfel incat sa le putem armoniza pe toate. Suntem mult mai senini in viata de zi cu zi, ne simtim mai bine in pielea noastra si suntem mult mai receptivi la ce este in jurul nostru.
  8. Am invatat sa schiem. Este putin legat de punctul precedent, pentru ca schiul poate fi considerat un hobby. Nu se preteaza insa pentru toata lumea, trebuie sa-ti placa cu adevarat pentru a putea avansa si a te perfectiona cu fiecare sezon hivernal. Sunt aproape 99.99% sigura ca daca nu am fi locuit in regiunea Savoie, in inima multilor Alpi, nu ne-am fi apucat de schi. Este un hobby scump, incepand de la echipamentele necesare practicarii schiului si pana la ajunsul pe pista. Locuind in zona, avem cateva avantaje in fiecare sezon la pretul tichetelor de acces pe piste, plus ca nu trebuie sa platim cazare (minim 1000€/saptamana pentru turisti in sezon). La inceput, am inchiriat echipamentele pentru a vedea daca ne place si daca avem chef si in anii urmatori sa schiem. S-a dovedit ca s-a lipit bine de noi, astfel ca acum suntem echipati de la sosete tehnice si pana la schiuri. Ritmul in ultimii 3 ani ne-a fost un pic incetinit de venirea copiilor. Anul acesta insa urmeaza sa-l punem pe schiuri pe fiul nostru. Parca vad ca peste un 1-2 ani ne va da ceata!
  9. Nu suntem mai presus sau mai prejos decat francezii. Cu cat ne-am imersat in cultura franceza, cu atat mai mult ne-am dat seama de diferentele dintre cultura romaneasca si cea frantuzeasca. Daca reusesti sa integrezi si sa digeri lucrurile traite si experimentate intr-o tara in care ai venit sa locuiesti pentru o perioada indelungata, atunci cuvantul pe care il vei rosti atunci cand cineva te intreaba Cum este viata in…?, va fi Este diferit. Nu mai prost sau mai bine.
  10. Casa noastra este acolo unde ne simtim bine. Si as mai adauga acolo unde suntem impreuna, noi doi si copiii. Putin conteaza ca suntem in Romania, in Franta sau in alta parte.

7 gânduri despre „10 lucruri pe care le-am invatat in 10 ani de Franta

  1. Sunt perfect de acord cu tine in ceea ce priveste locuirea si stabilirea in alta tara,adaptarea e cel mai important lucru.Te admir pentru ceea ce faci si cum gandesti despre familie!pupici din Norvegia😘

    1. Multumesc frumos Ionela, multe imbratisari si de la mine!
      Ah Norvegia, un taram pe care visam sa-l descoperim de mult timp, e sus tare in preferintele noastre 😉

  2. Multi inainte!😉 Eu am implinit 6 in august, al meu sot 14 in mai. El este mult mai bine ancorat aici decat mine, avand si un parcurs ceva mai diferit de al meu. Eu in schimb traversez acum dupa 6 ani o perioada mai contradictorie din punct de vedere al adaptarii, de genul mi-e bine aici dar imi lipseste Romania.

    In rest, chiar eram curioasa cum vorbiti cu copiii, daca vorbiti in franceza sau in romana, cum se descurca ei cu cele doua limbi, etc. Ma intereseaza in general subiectul asta si incerc sa aflu parerile si experientele mai multor cupluri cu copii ce locuiesc intr-o alta tara. Poate dezvolti mai mult pe viitor.

    1. Perioada contradictorie este legata cumva de aparitia copilului? Sa stii ca eu am avut la primul copil cateva pareri de rau ca nu sunt in Romania, ca nu am parintii langa mine, ca nu am pe cei dragi sa ma conforteze. Cred ca a fost un pic de baby blues, pentru ca nu prea am trait foarte bine nasterea, dar toate s-au asezat la locul lor treptat. Cristi mi-a fost un sprijin foarte mare si impreuna am depasit toate emotiile.
      Despre limbaj si vorbirea mai multor limbi cu copiii este un articol ce tot il am in minte de ceva vreme, trebuie doar sa gasesc un pic de timp sa-mi asez ideile 😉 Voi cum procedati momentan? In ce limba ii vorbiti Erikai?

      1. Da, cu siguranta este asta. In mare imi place Franta si viata de aici, apreciez multe lucruri care din pacate in Romania nu sunt, ma refer aici la chestii gen nivel de trai, sistem medical, de securitate sociala, invatamant, oameni mult mai civilizati, etc, insa pe de alta parte mi se pare destul de frustrant sa-mi cresc copilul int-o alta limba decat a mea, intr-o alta cultura, departe de familie, prieteni si de locuri dragi. Pentru ca oricat de bine m-as adapta Franta ramane tara adoptiva, in care sunt o straina, indiferent de ce scrie in cartea de identitate. In fine, probabil ca lucrurile se vor mai aseza, cum zici si tu, si ma voi impaca cu situatia. Mergem de Craciun sa imi mai treaca dorul. La ce gasesc acolo, poate imi trece de tot :))

        Noi pana acum am vorbit in romana cu Erika. In plus, ea sta cu mine momentan in fiecare zi, nu merge la bona, cresa, sau ceva de genul. Dar sunt constienta ca la un moment dat tre sa schimb ceva, trebuie sa auda si sa i se vorbeasca ceva mai multa franceza., sa nu aiba complexe sau probleme de comunicare cand va veni vremea. Tocmai de aceea ma intereseaza experiente similare…

  3. Draga mea, Irinuca, ce frumos scrii. E o plăcere sa citesc și o fac de fiecare data cu mare drag.
    Toată admirația pentru tine și familia ta frumoasa.
    Da, familia este importanta. Momentele trăite împreună sunt cele mai frumoase.
    Ești un exemplu bun de urmat pentru multe fete.
    Va doresc tot binele din lume, sa fiți sănătoși și fericiți!
    Va îmbrățișez cu toată dragostea!
    Gânduri bune pentru voi!

    1. Multumesc frumos pentru aprecieri Mariana!
      Daca plecam de la premiza ca familia este stalpul societatii si daca fiecare dintre noi am incerca sa-i dam locul care i se cuvine si am inceta sa mai alergam dupa lucruri efemere, am fi mult mai bogati sufleteste si lumea in care traim ar fi mai buna.
      Multe imbratisari si de la noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.