A venit toamna

„acopera-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”

versurile lui Nichita Stanescu cantate de Nicu Alifantis care le-am auzit intr-o dupa-amiaza la radio imi rasuna in perioada asta in cap. Toamna este un anotimp pe care am inceput sa-l indragesc in ultimii ani, adunand in fiecare an momente de care imi aduc acum aminte cu duiosie si placere. Inainte nu-l apreciam pentru ca il asociam cu inceperea scolii, a lectiilor si a temelor, mai tarziu a examenelor sau restantelor de la facultate, cu hainele groase, cu primele raceli si nas infundat, cu zilele mai scurte si mai racoroase. Si acum este la fel, insa lectiile si examenele nu mai sunt in peisaj. Acum ador sa-mi pun sosete groase si moi in picioare, sa ma invelesc cu o patura si sa sorb o infuzie seara in timp ce ma uit la TV/citesc o carte/tricotez (mai nou). E rasfatul meu dupa ce cel mic a adormit. Cum imi place sa gatesc, odata cu venirea toamnei pot in sfarsit sa folosesc cuptorul pentru a pregati diferite mancaruri, in special cele gratinate, sau noi retete de prajituri mai simple sau mai complicate. Insa cel mai mult si cel mai mult ador sa admir de la balcon sau in drumul spre serviciu covorul persan alcatuit de frunzele copacilor de pe munti. De la inceputul lui septembrie si pana la sfarsitul lui noiembrie paleta de culori trece de la verde, la galben, apoi la rosu, in fiecare zi avand impresia ca este mai intens si mai frumos, pana ce ajunge la maro, asteptand sa fie acoperit de pelerina alba a iernii.

Anul asta este unul si mai special pentru ca asteptam un bebe pentru mijlocul lui noiembrie, alaturandu-se altor date frumoase si importante din viata noastra de familie din aceasta luna. Am putea chiar spune ca luna noiembrie este luna familiei noastre. Insa pana in noiembrie am profitat de septembrie si acum de octombrie descoperind lucruri noi atat pentru noi adultii cat si pentru cel mic. De exemplu, pe mine m-a palit tricotatul. Si cred ca m-a palit tare, ca deja am un cos plin de bobine de lana de diferite culori si o multime de modele in cap de tricotat pentru copii. Am terminat vreo doua, modelele cele mai simple bineinteles, iar acum m-am avantat la puncte fantezie si modele mai dificile. Sa vedem ce reusesc sa obtin pana la sosirea celui de al doilea bebe. Cristi s-a indeletnicit de prin vara cu cateva proiecte de bricolaj pentru cel mic. Toate la cererea mea bineinteles! Eu ii aduceam modelul iar el executa. Acum are un mic atelier intr-un colt al garajului, cu minimul necesar pentru a mestesugari aproape orice la cerere. In momentul de fata a inceput un pat tip cabana faurit 100% din lemn pentru camera celui mic. Sunt sigura ca va iesi perfect la cate calcule si recalcule am facut impreuna. Trebuie doar sa se grabeasca pentru ca acest pat il va inlocui pe cel actual, acesta din urma fiind culcusul in primele luni al celui de al doilea bebe.

Cat despre cel mic…Este foarte avid de jucat afara in aer liber sau sa mearga cu bicicleta in parc. In ultima luna a fost cam greu sa-l scoatem din casa, cauzele fiind diverse, asa ca i-am pregatit cateva activitati noi in casa care sa-i starneasca curiozitatea si sa descopere prin joc lucruri de care ne folosim in viata de zi cu zi. Una dintre ele a fost „masa tomnatica” pe care am inceput sa o pregatesc anticipat inca din august. Asa s-a facut ca la sfarsitul lui septembrie am putut sa-i asamblez toate elementele adunate si sa i le prezint. Sunt elemente care au legatura cu toamna, in special ce se intampla cu natura in acest anotimp. Primele achizitionate au fost cartile, una este inca pe drum caci am descoperit-o recent si nu m-am putut abtine sa nu o adaug colectiei de toamna. Pentru moment isi pastreaza pasiunea pentru lectura, iar cartile pe tema toamnei i-au atras imediat atentia prin culorile frumoase si a imaginilor prezentate in interior. Am adaugat cateva carduri de nomenclatura pe tema toamnei in care fiecare item se gaseste in dublu exemplar iar el trebuie sa le asocieze in perechi. De asemenea, in iesirile scurte in parc din luna septembrie ne-am intors cu diferite comori printre care conuri de brad, castane, ghinde, pene cazute de la turturele, frunze uscate in multe nuante si forme gasite sub diferiti arbori. Toate astea au alcatuit o prima versiune pe care i-am prezentat-o in sfarsit saptamana trecuta si este primul lucru de care se atinge atunci cand ajunge acasa de la bona. Probabil prezentarea va evolua in saptamanile urmatoare adaugandu-se si alte elemente, urmand apoi sa lase loc celei de iarna. Dar pana acolo mai este, sper doar timpul sa-mi permita sa o pregatesc daca vad ca este interesat in continuare. Ideea nu mi-a venit peste noapte, ci m-am inspirat din cateva pedagogii cu care simpatizez si de la care extrag ceea ce cred ca se potriveste copilului meu. Nu sunt purista sau adepta uneia dintre ele, ci mai degraba imbin diferite elemente de la una si de la alta, asa cum am facut cu masa tomnatica, adica am imbinat Waldorf cu un pic de Montessori, insa se poate ca in alte activitati sa ma inspir doar dintr-o singura pedagogie. Nu intru in detalii pentru ca este un subiect vast, am vrut doar sa precizez sursa inspirationala.

Pentru a aprofunda si mai bine schimbarea naturii toamna, am zis ca o iesire in padure este perfecta pentru a o observa. Weekend-ul trecut s-a mai inmuiat vremea si chiar daca am avut parte si de cativa stropi de ploaie, am iesit cu mic cu mare la padure. La 15 minute de mers cu masina avem un loc in care vara lumea vine la iarba verde, este frumos amenajat, cu doua lacuri in apropiere si cu un pic de padure langa. A fost perfect, cel mic putand explora in voie de la pietre, care majoritatea au ajuns in lac, frunze, ghinde, pana la crengile moi din copaci intalnite cand am trecut pe drumul forestier. Am dat nas in nas si cu cativa raci care-si disputau teritoriul pe malul lacului, cu pescari care mai de care plini cu tolba de peste proaspat, insa si cu multe albine din livada de mere, pe langa care am trecut repejor. Eu am fost mai mult observator si fotograf, vrand sa captez cat mai mult din mirarea si expresia lui atunci cand descoperea toate aceste lucruri la fiecare pas. Vom mai iesi sa admiram natura in saptamanile urmatoare, atunci cand culorile galben-rosiatice vor intra in scena, intre timp, acasa ne imbogatim vocabularul de toamna.

P.S. Vesta este tricotata de bunica-sa, insa caciula si pantalonii cu bretele de mine 😉

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *