Activitati pentru copii sub 2 ani in Tara Bascilor

In perioada in care pregateam vacanta in Tara Bascilor, am cautat multe ore pe internet cateva activitati care s-ar putea potrivi pentru piticul nostru de 22 de luni. Am notat multe, apoi le-am analizat, am taiat cateva si am ramas pe lista cu cateva care am zis noi ca s-ar potrivit varstei si caracterului lui.

Acvariul din  Biarritz

Un amestec de muzeu si acvariu, acvariul din Biarritz este asezat pe trei etaje, la ultimul avand terasa deschisa unde poti admira focile din bazinul imens cu apa. La primul etaj am descoperit o expozitie de monstri marini, majoritatea esuati la mal, al caror schelet foarte bine pastrat si expus pana la cel mai mic os, impresioneaza intotdeauna pe cei mici. Pentru a facilita urcarea si coborarea intre etaje, pentru familiile cu carucior pentru copii si pentru cei cu dizabilitati este pus la dispozitie un lift. Am petrecut vreo ora jumatate inauntru, iar la iesire am achizitionat o carte cu animale marine de lipit pentru cel mic, care intr-o saptamana a dat-o gata, lipindu-le si dezlipindu-le de nenumarate ori, imbogatindu-si astfel vocabularul cu cateva cuvinte specifice.

Plaja Milady

Am descoperit-o din intamplare cand ne intorceam din Biarritz, insa ceea ce ne-a atras nu fost plaja, ci parcul de copii situat langa. Chiar daca vremea incepuse sa nu mai fie asa de prietenoasa, ne-am oprit pret de cateva minute bune pentru a explora macar cateva dintre jocurile propuse. Sunt doua arii impartite pe categorii de varste. Ne-am oprit la cel 2-4 ani, cel mic fiind mai mult decat incantat, chiar daca vantul ii sufla pe langa urechi si ii taia rasuflarea. Odata asezat insa in masina, a inchinat steagul pana am ajuns la gazda noastra.

Lacul Saint Pée

Aflat la 2 km de satul Saint-Pée-sur-Nivelle, in jurul lacului Saint Pée s-a dezvoltat o baza de agrement situata pe 12 hectare, din care 700 m sunt numai pentru plaje cu nisip fin. Propune diferite activitati pentru toate gusturile mai ales in lunile iulie si august: caiac-canoe, topogan, plimbari cu barca cu pedale, un mic colt pentru pescarii amatori, un teren de tenis, zone de picnic si zone special amenajate pentru camping car-uri. In iunie, zona era inca pustie, insa ne-am cam imaginat cum ar trebui sa forfoteze in zilele calduroase si insorite. Ne-am plimbat de-a lungul malului, am aruncat pietre in lac, cel mic a gustat si nisipul bineinteles, si ne-am jucat cateva minute in unul dintre parcurile amenajate pentru copii.

Ascain

La marginea satului Ascain unde am avut cazarea, am avut surpriza sa descoperim, tot din intamplare, un parcurs prin padure in care era amenajat si un loc de joaca pentru copii. Ne-am aventurat pe aici pentru ca era indicat ca drumul ne va duce la un pod roman, insa pana sa ajungem acolo am facut o mica halta la balansoar si la leagan. Nici nu ne indepartasem bine de locul de joaca dupa multe negocieri cu cel mic, ca am dat de alt parc, sau cel putin asa ne-a dat impresia, unde pasteau cativa cai insotiti de numerosi manzi. Aici am ramas pana animalele s-au indepartat destul de mult si am putut intr-un sfarsit sa ajungem la destinatia noastra initiala.

Parcul animalier Etxola 

Aici ne-am imprietenit cu gainile motate, cocosii pintenati, caprele cu patru coarne sau dromaderii buzati. Infiintat in 1999, scopul parcului este de a aduna o varietate cat mai mare de animale domestice din toata lumea. Intins pe 1km, ne-a luat cam o ora sa-l parcurgem pe tot, cu tot cu opriri. Majoritatea animalelor sunt in semi-libertate, ceea ce are un impact mare asupra copiilor, iar pentru cei peste 3 ani sunt propuse plimbari cu poneii in jurul parcului. Este situat undeva printre colinele basce, la cativa km de Sare si nu prea bine marcat nici pe gps nici pe indicatoarele de pe drum. Noi am fost la mustata sa-l ratam pana sa gasim intrarea pe un drum sinuos ce duce la el.

Trenul La Rhune

Ceea ce catalogasem activitatea n°1 de acasa, s-a dovedit a fi cea mai dezamagitoare. Trenul La Rhune este un tren cu cremaliera ce urca cam intr-o jumatate de ora de la poalele satului Sare pana la cel mai inalt varf din zona situat la 905m. Pe parcurs capeti o priveliste extinsa asupra coastei basce, asupra oceanului, si poti intalni pe pajistile din apropiere poneii basci salbatici, pottok in limba basca, cuvant pe care cel mic l-a retinut din prima, cai sau rapitoare ce survoleaza vazduhul in cautare de hrana. Odata ce ai ajuns sus, ai o panorama la 360° asupra Pirineilor si chiar si a unei bucati din coasta spaniola. Unii turisti pornesc chiar in drumetii. Bineinteles ca se gasesc restaurante, terase si magazine cu produse locale, insa preturile la aproape 1000m cresc exponential. Noi am ramas cu privitul si admiratul, iar in jumatate de ora coboram deja. Plimbarea cu trenul a fost partea cea mai interesanta, ”domnul Goe” al nostru fiind spanzurat non-stop la fereastra. Pe langa faptul ca pe noi nu prea ne-a impresionat ceea ce am vazut sus, poate fiind ca am avut cu ce compara la cate vazuzem pana atunci, si pretul biletului ni s-a parut foarte scump: 18€/persoana. Concluzia a fost ca nu-si merita banii si nici nu l-am recomanda pe lista activitatilor de incercat in Tara Bascilor.

In toate activitatile incercate mai sus, piticul nostru nu a platit bilet nicaieri, majoritatea taxand intrarea incepand cu varsta de 4 ani. Ceea ce ne-a placut foarte mult au fost locurile de joaca pentru copii gasite pe toate drumurile, chiar si acolo unde nu te astepti. Ar mai fi fost si altele interesante de descoperit insa am considerat ca erau la limita pentru varsta lui si decat sa-l frustam am preferat sa le dam pe jocurile in nisipul de pe plaja si pe balaceala in apa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *