Briosa cu parfum de toamna

La noi in familie, de la o saptamana la alta weekend-urile nu prea se aseamana unele cu altele. Unele sunt pentru odihna, cu iesiri scurte in natura, dar sunt si cele care le acordam in intregime unei escapade, mai sunt cele in care iesim scurt pana la unul-doua magazine pentru ca ne trebuie ceva urgent de cumparat, dar sunt si cele in care le petrecem in casa, unul bricoland, altul tricotand, unii jucandu-se de dimineata pana-n seara. Weekend-ul asta a fost un fel de meli-melo, am facut cam de toate: un pic prin magazine (nu ne-am ales insa cu nimic), un pic de bricolaj (Cristi are un nou proiect de confectionat, i-am comandat un mini-dressing pe care l-am reperat pe Pinterest), un pic de tricot pentru mine si cateva activitati noi propuse copiilor pe care le tot concoctez de o vreme si nu mai apuc sa le pun in practica. Ieri dimineata insa m-am trezit cu o pofta de briosa cu crema de castane, una la care mi-a ramas gandul de prima oara cand am facut-o prin octombrie. Cum se anunta o zi friguroasa si o planuisem deja cu activitati in casa pentru copii, mi-am zis ca reteta asta ne va incalzi de minune! Reteta am preluat-o dintr-o revista special tiparita pentru cei ce cauta meniuri vegetariene. Am cumparat-o mai mult de curiozitate, pentru a-mi da unele ideii in a ne usura meniul saptamanal de carne si am fost surprinsa sa vad ca retetele propuse sunt gurmande si delicioase. Am incercat deja vreo 5 si pana acum toate au fost pe placul nostru.

Dar sa revenim la briosa noastra numai buna de savurat intr-o duminica friguroasa de toamna! Ce m-a atras cel mai mult ca sa incerc reteta asta a fost crema de castane. In Franta, castanele se consuma sub toate formele, incepand ca garnitura in feluri principale si terminand bineinteles cu deserturile. Pana anul asta, inafara de castanele cumparate din piata de vreo doua ori si pe care le-am copt in cuptor si le-am degustat apoi alaturi de un pahar de vin, nu am incercat alte declinatii. Ei, de data asta am prins curaj si am incercat crema de castane care este propusa in reteta de fata. Am fost reticenta la inceput pentru ca nu prea ma inspira gustul castanelor sub forma de crema, in imaginatia mea era un pic cam fad. La prima incercare a retetei nu am gasit crema ci piure de castane, si gustul a fost cel pe care mi l-am imaginat: fad, sec, pastos. Cu toate astea, briosa a iesit foarte buna, poate au lipsit cateva grame de zahar in plus ca sa fie perfecta, insa asta a fost din cauza piureului. Pentru cea de ieri am gasit crema de castane si pot spune ca diferenta este enorma. Fata de piureul de castane, crema este mai fluida, perfect pentru a o intinde pe aluat, avand si gustul mult mai dulceag. Dovada ca ajutorul meu in bucatarie si-a si insusit borcanul pentru a fi sigur ca nu se pierde nici un gram de crema. Pentru a fi si mai gustoasa, crema de castane se poate foarte bine fabrica si in casa, insa asta imi ramane de facut pentru anul urmator 🙂 Reteta nu contine produse lactate, deci poate foarte bine conveni celor intoleranti la lactoza. Noi nu avem problemele astea in familie, dar nu spunem nu unor retete ce ni se par gurmande si delicioase, indiferent de produsele folosite.

                                Ingrediente briosa

                                300g faina de grau (eu am pus 150g alba+150g integrala)
                                3 oua
                                1 plic drojdie uscata (4.6g)
                                30g zahar(eu am pus integral)
                                125g margarina vegetala
                                400g crema de castane (reteta propune 250g!) 
                                2 mere
                                1 para
                                un varf de cutit de sare

Reteta cuprinde mai multe etape si poate parea complicata, insa mie nu mi s-a parut, dovada ca o fac a doua oara. Inainte de toate, drojdia se pune la inmuiat cu doua linguri de apa calda. Cu mainile se framanta faina cu drojdia lichida, apoi cu cele 3 oua introduse unul cate unul. Se adauga zaharul si praful de sare si se framanta inca un pic. Am adaugat apoi margarina vegetala insa pentru etapa asta am pus robotul de bucatarie in fuctiune.  Etapa asta dureaza pana cand aluatul se desprinde de pe peretii castronului sau de pe masa daca se continua framantatul cu mainile 🙂 . Se acopera castronul cu un prosop curat si se lasa la dospit macar 2 ore. Bineinteles ca nu pot face mare lucru in bucatarie daca nu am macar un ajutor, iar in curand voi avea chiar doua! Atunci distractie! Unul hop-top in turnul sau de observare, gata sa guste la fiecare oprire a robotului continutul din castron, altul care incepe sa se deplaseze din ce in ce mai mult cu elan si doritor sa afle ce gusta celalalt, iar eu incercand sa-mi fac treaba profitand de prezenta si de ghidusiile lor. Cristi avea de schitat dressingul si cum vreau sa avanseze mai repede, m-am inchis cu copiii in bucatarie si l-am lasat linistit si ganditor in salon.

Cat timp aluatul era la crescut, ne-am ocupat restul diminetii cu un pic de joc liber, cateva activitati creative, suficiente cat sa tina copiii interesati pana la amiaza. La pranz, dupa ce am pus copiii la somn, aluatul meu capatase deja o frumoasa textura pufoasa degajand un miros intens de drojdie! Cel mare nu prea i-a priit prea mult somnul de pranz, asa ca l-am luat din nou langa mine si l-am pus la intins crema de castane pe toata suprafata aluatului. Aluatul l-am intins in forma rectangulara la ochi, nu trebuie insa intins nici prea tare pentru ca va fi prea subtire si nu va fi suficient de consistent la etapa de taiat in bucati. Inainte de a intinde aluatul, am curatat merele si para, le-am taiat in cuburi si le-am copt un pic la cuptorul deja incins la 180°C timp de 15 minute. Odata fructele usor racorite, le-am intins omogen deasupra aluatului si a cremei de castane si am rulat aluatul pe latura sa cea mai mare. L-am taiat apoi in 9 parti egale si le-am asezat cu partea rulata in sus in vasul de ceramica pe care il folosesc de obicei la mancaruri gratinate la cuptor. Al meu este patrat cu latura de 23cm si inaltimea de 5 cm si a fost perfect pentru cantitatile folosite. Am asezat bucatile de aluat umplut cate trei pe rand si le-am lasat sa se odihneasca o jumatate de ora, nu inainte de a le unge optional cu un pic de lapte vegetal (soia, migdale sau orez) si a le parmeza cu un pic de zahar. Cat timp rulourile mele au mai dospit in vas, mi-am luat ajutorul si ne-am intins in pat si ce credeti, a sfarsit pana la urma sa adoarma timp de ora. Cum toata lumea era acum la siesta, la ultima etapa, am fost singura in bucatarie si cat timp am supravegheat coacerea briosei, am profitat si mi-am pregatit planningul pentru saptamana urmatoare 😉 . Briosa se coace la cuptorul deja incalzit la 200°C timp de 30-35 minute (35 minute pentru a capata o crusta frumoasa la suprafata). Am terminat-o numai bine cu o ora inainte de ora 16h30, ora gustarii.

Am savurat-o  cu degetele, unii permitandu-si chiar doua portii! Fetitei noastre nu ii dam inca dulciuri, insa a avut parte de portia sa de iaurt pe care il adora! Cred ca de data asta mi-a iesit si mai buna, cu siguranta datorita cremei de castane, reteta aterizand astfel in lista de retete favorite. Am servit-o la ora cand soarele incepuse deja sa se ascunda dupa munti (iata un dezavantaj sa traiesti printre munti), intr-o atmosfera calma, relaxanta, la lumina lumanarii si cu nasul plin de odoarea calda si parfumata a briosei. Nu a mai fost nevoie de cina, briosa fiind destul de satioasa, am luat doar o particica seara alaturi de un ceai fierbinte. A ramas un pic si pentru astazi, pentru noi la serviciu si pentru fiul nostru pentru gustarea de la gradinita. Acum ceva vreme imi era teama sa incerc retete ce implica drojdie, dospit, framantat, de teama sa ratez, insa acum cred ca ma lansez in aventura asta. Urmatoarea incercare va fi painea de casa 😉  Am gasit mai multe variante de retete, insa pentru inceput cred ca am sa plec la drum cu cea mai bazica!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *