Briose cu dovleac glazurate cu crema de branza

Odata cu venirea toamnei am dat start la sezonul de copt la cuptor antreuri, mancaruri principale sau deserturi. Chiar daca am in cap o gramada de retete, tot mai caut altele noi pentru a descoperi alte savori si texturi. De doua saptamani sunt in concediu de maternitate ceea ce-mi da posibilitatea sa survolez mai multe retete si sa le prezint calde si aburinde seara cand toata familia se reuneste la masa. Celui mic inca nu-i dam chiar tot ce mancam noi, el preferand inca laptele seara, insa daca-i mai ramane loc ”in ghiozdan” si ne cere, ii punem si lui in farfurie in functie de ce este la masa.

Cum in perioada asta petrecem mai mult timp impreuna decat de obicei, mi-am propus ca cel putin o data pe saptamana sa gatim impreuna. Este foarte interesat, curios si doritor de a atinge/gusta/invarti/curata in oale, cratite, linguri, si de tot ce imi pregatesc eu pe masa de gatit. Cand ma vede ca pregatesc ceva isi ia singur sortul de bucatarie si se urca in turnul de observare gata sa ma ajute cu cat poate el, iar eu ma induiosez imediat la avantul si bucuria cu care se implica. Cand eram acasa la mama, nu ne lasa sa stam langa ea sau sa o ajutam in timpul pregatirii mancarii. Cand eu si sora mea eram mai maricele, ne punea la munca mai ”ingrata” pe care trebuia sa o facem pana ajungea de la serviciu, adica ales orezul/fasolea sau curatat pastai si alte legume. Mama facea mancare buna, ca orice mama, ca doar cea mai buna mancare este la mama acasa, insa cateodata dura o zi intreaga sa scoata o oala de mancare! Da’ ce gustoasa mai era! Noi nu trebuia sa o incurcam in bucatarie pana nu ne chema la masa, chiar daca ni se lungeau urechile de foame sau daca pofta ne era prea mare! Acum la randul meu mama, am ales sa-mi las copiii sa mi se impiedice printre picioare in bucatarie atata timp cat sunt interesati. Este drept ca nu tot timpul am rabdare, insa macar cu o lingura invartita in cratita cu mancare tot se alege! Apoi consider ca toata aceasta participare ii face sa simta importanti, ca-i luam in serios, ca nu inseamna ca daca sunt copii mici nu au ce cauta intre oale si linguri si ii fugarim repede la un desene animat ca sa ne lase in pace in timp ce gatim. In plus participa activ la viata de familie si poate mai incolo va fi un ajutor de nadejde, chiar daca nu asta este scopul meu.

Astfel, zilele trecute m-am gandit sa facem impreuna ceva dulce si sa-l implic de la A la Z. Stiam de la inceput ca asta inseamna ca timpul de preparare se va dubla sau chiar tripla, ca va fi vraiste pe masa, cu ingrediente mai mult pe langa, cu degetele gata sa guste tot timpul. Si intr-adevar asa a fost, toata treaba ne-a luat o dupa-amiaza intreaga, insa am avut asteptari minime si rabdare pe masura, ceea ce mi-a permis chiar sa-i fotografiez mutrisoara. Acum doua saptamani bona mi-a spus ca ceilalti copii pe care ii are in grija au tot timpul la ora gustarii diferite dulciuri, numai al nostru are ”dreptul” la fructe. Bineinteles ca este curios si ca ar vrea si el sa guste, insa noi am ales sa-i dezvoltam cat mai mult gustul fructelor proaspete si de sezon decat cel al dulciurilor gata facute din comert. Acum cand intelege ca nu mananca aceeasi gustare ca ceilalti copii este intrigat si cere dulce. Ne pregateam pentru momentul asta, ca pana la urma nu vom avea incotro, la anul va incepe gradinita si acolo mancarea nu va fi la fel ca cea de acasa. Am decis ca ocazional sa-i strecuram cate ceva dulce pentru gustarea de dupa-amiaza de la bona, iar eu ma incapatanez, si sper sa ma tina si dupa ce voi relua serviciul dupa concediul de maternitate, sa i le prepar pe toate acasa. Asa stiu exact ce mananca si cat de dulce este. Saptamana trecuta de exemplu am facut o rulada simpla umpluta cu gem si i-am dat pentru gustare doua rulouri. Din discutia cu bona am inteles ca a apreciat foarte mult dulcele pregatit de mama-sa, a savurat tot cu zambetul pe buze, ceea ce nu se mai vede la ceilalti copii deja obisnuiti zilnic cu deserturi si prajituri dulci. Exact aceeasi impresie am avut-o si eu saptamana asta. A avut rabdare pana la capat, de la preparare si pana la scosul din cuptor si lasat la racit. I-am dat apoi o briosa sa o manance pe care a savurat-o bucatica cu bucatica cu ochii plini de sclipiri de bucurie! Restul de briose le-am pus in frigider, iar cand tata-su a sosit de la serviciu a fost foarte mandru sa i le arate si sa-i povesteasca cu cuvintele lui simple despre ce am prajiturit impreuna toata dupa-amiaza.

Iata asadar reteta de briose cu dovleac pentru care fiul meu de 25 de luni mi-a fost un ajutor de nadejde 🙂

  
             Aluat briose                                     Glazura  

           250g dovleac ras prin razatoare                         200g ciocolata   
           160g faina alba                                         150g crema de branza
           50g sirop de agave
           2 oua
           40g zahar                                                       
           60g unt                                            
           2 lingurite rase de praf de copt
           un praf de scortisoara

Cantitatile de mai sus sunt pentru 10-12 briose, insa depinde de marimea formelor utilizate. Pentru inceput am amestecat ingredientele uscate: faina si praful de copt cernute, zaharul. Am adaugat apoi untul topit si racit in prealabil, cele 2 oua si siropul de agave. Se amesteca bine cu mixerul sau robotul de bucatarie, iar la sfarsit se adauga dovleacul ras prin razatoarea fina sau mai grosiera, in functie de gustul fiecaruia. Am adaugat un praf fin de scortisoara si am umplut casetele speciale pentru briose aproape pline, lasand jumatate de centimetru pentru cresterea aluatului in cuptor. Le-am dat la cuptorul deja incins la 180° pentru 20-25 de minute. Timpul de coacere este relativ, depinzand de cuptorul pe care il avem in casa. Eu incerc tot timpul aluatul cu o scobitoare pe care o introduc inauntrul aluatului. Daca o scot uscata fara aluat pe ea, inseamna ca este copt si pot sa scot din cuptor. Le-am lasat la racit pe gratar si intre timp am trecut la pregatirea glazurii. Se pot savura si asa simple, sunt foarte gustoase, insa pentru gurmanzi o glazura este bine venita. Glazura am pregatit-o cu ce aveam in casa, in cazul de fata o tableta de ciocolata si o cutie de crema de branza natur. Am topit toata tableta de ciocolata pe bain-marie, adica un vas umplut cu apa si adus la fierbere peste care am pus  un castron cu bucatile de ciocolata. In acest fel ciocolata se topeste fara sa se arda si nu-si schimba gustul. Am lasat-o la racit cat sa ramana inca lichida si am amestecat-o cu crema de branza. Crema rezultata am spritat-o apoi peste briosele racite. Daca sunt puse la frigider crema se mai intareste un pic insa ramane suficient de moale pentru a o manca. Se pot pastra doua zile la frigider.

* Siropul de agave este un indulcitor natural obtinut din planta agave originara din Mexic. Trebuie adaugat la jumatate fata de cantitatea initiala de zahar alb pentru ca este mult mai bogat in fructoza si mult mai dulce. Pentru ca a fost prima data cand il utilizez ca ingredient am preferat sa-l amestec cu zahar ca sa-mi dau seama cat de dulce va iesi. As fi putut inca reduce zaharul alb la 20g sau chiar sa-l elimin de tot. Ramane de testat pentru o data viitoare.

P.S. Restul de dovleac l-am taiat felii si l-am asezat intr-o tava la cuptor. Am stropit cu doua linguri de ulei de masline, am aruncat trei catei de usturoi strobiti si am adaugat jumatate de pahar de apa. Am lasat la cuptor la 150° pentru jumatate de ora si cu 10 minute inainte de a scoate am presarat seminte de susan. Le-am mancat la cina, simple si calde si au fost un deliciu!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *