Copii in bucatarie // Painici simple pentru ora gustarii

Ora gustarii in Franta este sacra. In jurul orelor 16h-17h dupa-amiaza francezii sunt obisnuiti sa ia o gustare legera. De obicei, aceasta gustare este mai mult atribuita copiiilor, ei fiind cei mai nerabdatori si mai ales intotdeauna doritori de o mica colatiune. Cel mai adesea parintii le dau copiilor prajituri, bomboane, ciocolata, creme, etc, acestea continand mult zahar rafinat, arome si coloranti sintetici, deloc sanatoase si total periculoase pentru ei. Noi preferam fructele proaspete sau uscate, diferite nuci si seminte, lactate si branzeturi, mult mai adaptate pentru un copil in plina crestere. Stiam ca atunci cand va incepe gradinita, fiul nostru ne va cere dulce, pentru ca va vedea la ceilalti copii si in plus, la cantina desertul nu este de fiecare data cel mai sanatos. Ne straduim de fiecare data sa-i punem in sacul de gradinita un fruct si ceva de rontait, de cele mai multe ori cumparat de la magazin gen biscuiti simpli sau grisine si ma straduiesc macar odata pe saptamana sa-i pun ceva pregatit in casa. Acest ceva poate fi si dulce, atata timp cat stiu ce am pus in el si am control asupra cantitatii de zahar. Singurul lucru care il evit atunci cand prevad gustarea pentru gradinita sunt prajiturile ca contin creme, cele care au un continut moale, preferand sa fie mai simple dar gustoase. Am facut odata eroarea si i-am pus 2 pancake-uri si chiar daca a plecat cu ele intr-o cutie de metal, s-a intors cu ele pe langa cutie, umpland sacul de bucati lipicioase de resturi de pancake 🙂

De cele mai multe ori cand pregatesc cate ceva dulce fiul nostru vine sa ma ajute. Ma ajuta atat cat crede el si cat are chef. Eu trebuie sa-mi pastrez rabdarea la toate stangaciile si micile accidente ce apar aproape de fiecare data. Nu intotdeauna am rabdarea necesara, pentru ca timpul imi lipseste si o ora calculata pentru mine se dubleaza atunci cand el ma acompaniaza. Am invatat cu timpul sa am din ce in ce mai multa rabdare, sa nu ma mai enervez ca faina s-a insirat peste tot sau s-a ca amestecat si coaja de ou in aluat. „Nu-i grav, mama!” cum spune el de fiecare data. Pana acum nimic nu a fost grav pentru el si cat de multa dreptate are! De la un timp, fiica noastra a devenit si ea interesata de ce se petrece pe masa, insa nu intr-atat incat sa-mi caute prin oale. Dar nu cred ca va trece mult timp si-i voi avea pe amandoi flancati la stanga si la dreapta mea. Pe de o parte abia astept sa impartim astfel de momente impreuna, sa capete autonomie, sa faca singuri si sa inteleaga cum se obtine un anumit lucru. Problema nu este la ei, ci la noi, adultii, nu prea reusim sa ne conectam usor la lumea lor, acolo unde timpul, stresul si alte chestii din astea nu exista. Daca insa ne uitam in detaliu, cu ochi de copil, gasim uimire, bucurie, extaz, dar si frustare, neintelegere, emotii inca imposibil de gerat pentru un copil mic si pe care noi adultii nu avem timp sa le intelegem.

Inca din weekend mi-am propus ca ziua de 1 Mai sa le-o dedicam copiiilor. S-a intamplat sa fie o zi cu ploaie mocaneasca de dimineata pana seara. Asta nu ne-a oprit sa iesim vreo 2 ore sa ne plimbam prin oras si prin parcuri. In casa, am inaugurat noua vopsea pentru copii special pentru creatii cu mainile si de ce nu, cu picioarele 😉 Am pregatit si o mica sedinta de patiserie cu fiul nostru, tura asta fiind hotarata sa-i acord timpul de care are nevoie pentru a duce la bun sfarsit reteta, bineinteles sub indrumarea si cu ajutorul meu. Ideea mi-a venit dintr-o carte imprumutata de la biblioteca. Autoarea, o frantuzoaica ce-si creste copii acasa in spiritul Montessori a publicat multe carti inspirate din aceasta pedagogie. Cartea noastra – Gustarea – face parte din colectia activitatilor practice. Cartile au ca protagoniste doua fetite care fac diferite activitati, au text simplu si la obiect, iar imaginile vorbesc de la sine. La sfarsitul fiecarei povesti, autoarea propune o activitate simpla in legatura cu subiectul cartii. Aceasta colectie de carti este prevazuta pentru copii incepand cu varsta de 3 ani. Vazand ca tot ii place sa o rasfoiasca si sa priveasca imaginile l-am intrebat daca ar vrea sa faca si el ca fetitele din carte. Raspunsul a fost afirmativ. Zis si facut, la sfarsitul diminetii de 1 Mai si-a suflecat manecile, si-a pus sortul de bucatarie, a luat pozitie pe turnul sau de observare si a trecut la treaba. In poveste, cele doua fetite pregatesc paini umplute cu diferite lucruri dulci sau sarate pentru ora gustarii care le vor imparti cu cativa mici invitati. La sfarsit, ne este prezentata reteta in pasi si in imagini simple, intr-atata incat fiul nostru a fost capabil sa descifreze de ce ustensile are nevoie si cum trebuie parcursa reteta.

Asadar avem nevoie de:

        500g faina de grau T65 bio 
        1 plic drojdie uscata (4.6g) 
        30 cl apa
        un varf de cutit de sare daca le vreti dulci 
        2 lingurite rase de sare daca le vreti sarate 
        umplutura: bucati de ciocolata neagra, fructe uscate, seminte pentru cele dulci 
        sau masline, branza, legume pentru cele sarate.      

Inainte de toate se pune drojdia la inmmuiat cu un pic de apa calda. Intr-un castron se pune faina (pe care nu am cernut-o de tura asta) si sarea si se amesteca cu o lingura. Se adauga drojdia si apa si se continua sa se amestece pana se incheaga un aluat. Se rastoarna totul pe masa curata si se framanta timp de 10 minute. Ei, etapa asta a fost preferata lui, a tras si a intins de aluat sa-i iasa duhul nu alta, l-a gustat sa vada daca mai trebuie framantat, l-a rasturnat si l-a sucit pe toate partile 🙂 Dupa framantarea asta dinamica, se aseaza saracul aluat in castron si se lasa sa-si traga sufletul o jumatate de ora. In etapa urmatoare se portioneaza aluatul in 8 parti egale si se adauga umplutura aleasa. Cat timp copiii au fost la siesta de pranz, painicile s-au mai odihnit vreo ora inainte de a fi date la cuptorul incis la 230°C timp de 20 de minute. Inainte de a fi date la cuptor se ung cu apa si se presar cu faina. Cand s-au trezit copiii painicile se terminau de rumenit in cuptor. Daca inca mai erau un pic somnorosi, mirosul si curiozitatea de a le gusta cat mai repede i-au trezit de-a binelea. Au dat tarcoale in jurul mesei, si-au schimbat pozitiile pe scaune si nu au slabit din ochi cele 8 paini asezate pe tava. Le-au degustat calde, cele cu ciocolata fiind preferatele lor, au ramas chiar si pentru seara alaturi de o cana de lapte cald si pentru gustarea de a doua zi. Le-am asezat pe raft la indemana lor, sa se poate servi liber atunci cand doresc.

Cata bucurie a fost in ochii lui sa-si vada gustarea facuta cu  propriile lui maini! Cata incredere a capatat, cata stima de sine! Si ce mandru le arata surorii sale si lui taica-su painicile din cuptor! Cat de mult am mai invatat eu acum cand nu am mai dat importanta timpului si am ales sa tin cont de ritmul lui! Daca pentru mine sa gatesc este o rutina aproape zilnica, pentru el a fost o experienta pe care nu o va uita usor. Si i-am promis ca de acum vom petrece astfel de momente mai des!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.