Cu bebe la sanius

Copilarie unde esti? Te-am pierdut undeva pe drumul vietii, nerabdatoare sa cresc mare si sa nu mai fiu copil, sa fac ce vreau eu fara sa dau socoteala parintilor. Acum cand in sfarsit am crescut si parintii din pacate nu mai sunt sa-mi poarte grija, fac ce vreau eu, insa ma uit cu jind in urma la anii copilariei cand nu vream decat a iesi cat mai repede la joaca cu ceilalti copii. Imi aduc aminte de iernile cand ningea din belsug si aveam zapada pe saturate, cand ne adunam o gasca de copii si cum ne duceam bucurosi la derdelus. Mergeam pe un deal, ,,la trei fantanele” ii zicea, unde partia era destul de inclinata, ca ne cam dardaiau la toti pantalonii, insa adrenalina ne chema pana in vale. Rasete, chicote, lovituri, rasturnari, ba se lasa si cu lacrimi uneori. Dar tare bine ne mai era la sfarsitul zilei, cand ajungeam acasa imbujorati asteptand o farfurie cu mancare calda acompaniata bineinteles si de un pic de mustrare de la parinti. Of, copilarie te-am dus la sanie si nu te-ai mai intors cu mine! Nu te-ai mai intors insa imi dai ocazia acum sa mai retraiesc farmecele copilariei iar eu nu pot decat sa profit la maxim. Bebe a crescut, prea repede as spune eu, asa ca iarna asta am zis ca ii facem cunostinta cu zapada.

Prima intalnire a fost intampinata cu zambete si chicoteli, semn ca i-a placut. Incotosmanat bine din cap pana-n picioare, inca de la primul tras pe sanie i s-a ivit un zambet stirb pe fata. Ne-am incalzit repede chiar daca termometrul afisa -5°C si cerul era mai mult acoperit, ba la sfarsit am prins si un pic de ninsoare. Savoie, departamentul in care locuim de vreo 5 ani, face parte alaturi de alte 3 din Alpii de Nord ai Frantei. Aici se afla cea mai mare concentratie de statiuni alpine din lume, unde schiul este sportul rege, sport in care ne-am initiat si noi acum 4 ani. Statiunile au fost gandite sa multumeasca toate exigentele turistilor asa ca printre multitudinea de activitati propuse se afla si sania. Majoritatea francezilor din zona noastra isi duc copiii la sanie in statiuni si foarte rar in oras, in parc sau undeva pe un deal. In unele statiuni partiile pentru sanie sunt gratuite si ii revine parintelui responsabilitatea de a avea grija de odrasla, in altele sunt accesibile pe baza abonamentul de schi si chiar iti poti lasa copilul in grija unui supraveghetor in timp ce tu valsezi pe partiile de schi.

Weekend-ul trecut a nins in sfarsit mai serios insa nu suficient cat sa se depuna si in oras, asa ca am luat decizia de a urca intr-o statiune sa inauguram saniuta. Dintre sumedenia de statiuni am ales intr-un final statiunea Valmorel. Se afla la 45min de noi si corespunde celor doua criterii impuse: sa aiba partie gratuita si sa nu se afle la o altitudine prea mare. Baza statiunii Valmorel este situata la 1400m, propune o partie de sanie gratuita, potrivita ca marime, usor inclinata si unde mai pui ca si parcarea este gratuita timp de 3 ore, lucru deloc neglijabil. Timp de o ora am tras la sanie, cand eu, cand Cristi, ne-am tavalit si prin zapada, bebe a si gustat-o chiar. La un moment dat a inceput sa ninga usor, iar tunurile de zapada s-au pus si ele in functiune, fugarind majoritatea parintilor si copiilor de pe partie. Printre ei si noi, dar am vrut sa cunoastem un pic statiunea asa ca am plecat intr-un tur rapid.


Statiunea are tot ce-i trebuie pentru a atrage familiile de turisti, primind in 2014 premiul de cea buna statiune de iarna destinata familiilor. Are abonamente speciale pentru familii, numeroase activitati pentru copii atat vara cat si iarna, majoritatea hotelurilor au babysitting, iar ceea ce ne-a convins cu totul a fost plimbarea noastra inauntrul ei. Statiunea nu este mare, insa este cocheta, fara fite si magazine de lux ci doar cu magazine sportive si de inchiriat echipamente, cu restaurante tipice savoyarde care te imbie sa le calci pragul. Ce ne-a placut cel mai mult a fost aleea principala, 100% pietonala. Trebuia totusi sa fim atenti sa nu ne ciocnim cu schiorii ce coborau de pe piste si se indreptau spre restaurante sau la hotel. Intr-un cuvant Valmorel ne-a incantat si cu siguranta vom mai reveni cu alte ocazii.

Jumatatea de ora cat am petrecut-o prin statiune a fost mai mult decat suficienta pentru bebe care intre timp facuse bujori in obrajori si mainile ii devenisera reci. Bilantul primei iesiri la sanie a fost pozitiv si concluzia a fost ca vom mai reveni, poate intr-o alta statiune, insa trebuie sa revizuim un lucru: sania sau asezatul in sanie. Am cautat de asta-vara o sanie, vorba proverbului, insa nu am gasit sania copilariei mele, cea din lemn, pe sine, inalta si cu spatar. Asa ca am cedat pana la urma comertului de masa si am luat una din plastic, joasa. Buna este, nu zic nu, are spatar si hamuri asa ca bebe este bine ancorat in ea. Problema este la maini pentru ca de cateva ori le taraia odata cu sania prin zapada. De asta cred ca le-a si avut reci la sfarsit, chiar daca manusile erau bine captusite cu blana in interior. In plus sania este pentru un singur loc si tine pana 15kg, deci la anul trebuie alta. Daca nu gasim anul asta o sanie mai inalta, il vom inveli cu o patura ca sa-i blocam mainile. Insa cum sta aproape nemiscat riscul sa-i inghete mainele si picioarele este mare. De asta l-am si lasat sa mearga si singur si nu ne-am planificat mai mult de o ora jumatate. Ceea ce este sigur este ca dupa o zi ca asta, adica cateva ore, somnul merge tun. Nici nu am apucat sa-mi termin cantecelul de adormit ca bebe era deja in lumea viselor.

Saniuta fuge / Nimeni n-o ajunge / Are dor de duca / Parca-ar fi naluca

Toata ziua prin zapada / Vine lumea sa o vada / Saniuta e usoara fuge parca zboara…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *