De la Biarritz la granita cu Spania

Sau cu alte cuvinte de-a lungul coastei basce de la nord la sud. Cel mai nord se afla Biarritz, un oras ce ni s-a parut ca seamana cu Monaco, insa mult mai fin, fara sa-ti sara in ochi stralucirea magazinelor luxoase, a masinilor de sute de mii de euro sau a yahturilor. Nu, aici regele este surful. Inainte de toate insa am intrat in piata din halele orasului pentru ca se inchidea la pranz. Se gasesc multe produse regionale, printre care jambonul de Bayonne, prajitura basca cu vanilie sau cu dulceata de cirese, poti degusta pana si tapas-uri daca ai obosit sa te invarti printre tarabele comerciantilor, insa preturile produselor sunt macar cu vreo 30% mai scumpe decat suntem noi obisnuiti. Ceea ce te saturi sa vezi in timp ce cobori din oras inspre ocean sunt magazinele de inchiriat placi de surf si scolile ce propun lectii. In ziua in care l-am vizitat, vremea a fost mohorata, oceanul involburat, valurile uriase. Si chiar si asa erau viteji ce voiau sa prinda macar un val. Cat ne-am plimbat de-a lungul falezei, le-am admirat rabdarea si hotararea. Sa stai vreo ora in apa ca sa prinzi unul-doua valuri pe placa nu-i pentru oricine! Ne-am continuat plimbarea pana la Rocher de la Vierge sau Stanca Fecioarei Maria, unde ne-am luat prinzul alaturi de pescarusi. Cel mic a apreciat cel mai mult tavaleala printre formatiunile intortocheate de roca.

La nici cativa kilometri mai la sud de Biarritz se afla Guethary, un sat pescaresc cochet, in care dupa ce i-am facut un tur la micuta piata locala, ne-am retas pe plaja in cautare de cochilii si scoici. Nu am gasit decat multe pietricele pe care cel mic a fost mai mult decat incantat sa le arunce in iazurile de apa ramase de la retragerea apei. Am gasit si scoici, dar lipite de stanci si cu greu am putut dezlipi doua sa vedem daca sunt vii. Le-am asezat apoi la loc sa le incalzeasca razele soarelui pana ce mareea  avea sa le acopere seara de apa.

Unul dintre orasele care ne-a incantat in mod deosebit a fost Saint-Jean-de-Luz. Chiar daca este plin de turisti pe toate stradutele pietonale din centrul vechi, nu l-am simtit sufocat. De la portul pescaresc, trecand printre terasele largi si galagioase, restaurantele care mai de care ce propun meniuri mai apetisante, cladirile tipice basce, pana ce intr-un sfarsit ajungi la plaja intinsa cu nisip fin. L-am vizitat de vreo trei ori in vacanta noastra, ne-am achizitionat doua foutas-uri si o pereche de espadrile, iar in seara dinaintea plecarii ne-am asezat la o terasa alaturi de o sangria si un mojito.

Socoa sau mai degraba portul pescaresc Socoa are parte de o apa linistita in apropiere de mal ceea ce il face numai bun pentru practicantii de paddle. Are mai multe plaje micute de-a lungul portului, iar la sfarsit, daca te mai tin picioarele, ajungi la fortul din secolul XVII ce servea pe post de alarma si de aparare in caz de invazie inamica. Se viziteaza gratuit, insa in apropierea lui vantul bate destul de tare, noi ne-am multumit sa admiram barcile pescaresti multicolore ce se odihneau in fata lui.

La Corniche sau coasta basca propriu-zisa este cuprinsa intre Socoa si Hendaye. Daca te abati un pic de la sosea, pe dreapta poti admira falezele ametitoare ce se opresc in stancile ascutite de pe fundul oceanului. Unii chiar erau cu cosul de picnic, altii cu betele de drumetie. Noi ne-am bucurat de rasetele si chicotelile celui mic pret de cativa metri pe santierul prevazut pentru drumetie.

 

In sfarsit, cel mai la sud este Hendaye, un oras la granita cu Spania, pe plajele caruia am auzit mai multa spaniola decat franceza, poate nu asa asaltat ca Biarritz insa plin si el de surferi. Aici ne-am oprit de vreo doua ori la plaja, prima oara doar sa punem picioarele in apa, a doua oara am stat vreo doua ore. Plaja este intinsa cu un nisip foarte fin, insa cu valurile nu este de glumit, sunt inalte si puternice. Chiar si asa a fost plaja noastra preferata din sejurul basc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *