Despre cititul cartilor copiilor nostri

Sunt o foarte mare amatoare de citit carti. Cu toate astea am avut o perioada in ultimii cativa ani in care nu prea mi s-au lipit cartile de mana. Nu stiu de ce am lasat pasiunea asta deoparte. As putea spune ca mintea mi-a fost ocupata cu alte indeletniciri care m-au tinut ocupata ca nu am mai avut vreme sa mai tin o carte in mana. Venirea pe lume a primului copil a reaprins insa dorinta de a citi. E ciudat, stiu! Dar iata ca mi-am gasit timp, intre schimbat scutece, alaptat si ingrijit un bebelus sa mai deschid o carte. Ritmul a fost bineinteles lent la inceput insa treptat am reluat obiceiul de a citi cate putin in fiecare seara inainte de culcare. La inceput m-am relansat in cateva carti de parenting, in pedagogii de educatie, iar acum am ajuns sa citesc despre alimentatie, cosmetica, bucatarie, stiinta, etc. Imi lipsesc romanele si nuvelele, si desi am cateva bune care astepta cuminti in biblioteca de cativa ani, nu reusesc sa pun mana pe una, domeniile citate mai sus ma intereseaza la maxim in momentul actual. Acest lucru este in stransa legatura cu faptul ca vreau sa ma informez cat mai mult in diferite domenii pentru a urma tendinta noastra spre o viata mai sanatoasa.

In schimb, ceea ce ador sa citesc de cand am devenit mama sunt cartile editate pentru copii, un univers pe care l-am descoperit impreuna cu fiul nostru si pe care continuu sa-l imbogatesc cu fiecare carte adaugata in biblioteca copiilor. In fiecare seara inainte de culcare avem ritualul nostru: incercam sa avem o ora sau o ora jumatate impreuna cu copiii in camera lor. Nu este cazul de fiecare data, mai ales acum de cand zilele s-au lungit si ramanem afara mai mult timp. Atunci cand timpul este mai limitat copiii prefera sa renunte la jocuri in favoarea cartilor. Ambii copii sunt foarte atasati de ele si ne transpunem, atat eu cat si Cristi, cu placere in universul lor. Fiecare isi ia cate o carte in mana si se aseaza in bratele unuia dintre noi. Fiica noastra este la capitolul imagini pe care le arata cu degetul insa ne-am dat seama ca este destul de rabdatoare si capabila sa asculte o scurta istorioara. Cat despre fiul nostru, povestile mai lungi au inceput sa-i starneasca interesul si acum este foarte atent sa asculte una cap-coada.

Parinti incepatori si naivi, nepriceputi si luati cu valul, primele carti pe care le-am cumparat pentru fiul nostru, inca inainte sa se nasca, au fost 2 carti groase: Fabule de La Fontaine si Povesti de Fratii Grimm. Nu spun ca nu sunt bune, ci dimpotriva, insa nu consider ca au fost o investitie de care ne bucuram impreuna cu copiii la varste asa mici. Unul, pentru ca nu au rabdare sa asculte o poveste lunga si doi, pentru ca nu inteleg firul povestii. Mi-am dat seama mai apoi ca aceste carti nu vor fi puse in practica in viata unui copil decat mai tarziu. Asadar, pe la 8 luni am inceput descoperirea senzoriala a cartilor, prezentandu-i primele carti pentru bebelusi, cele maleabile, din diferite materiale si tesuturi. Apoi am trecut la carti cartonate in format mic pentru a le putea manipula si tine cu mainile de bebelus. Acestea au o singura imagine pe pagina, reprezentand un fruct sau o leguma de exemplu. Pe parcurs ii aratam imaginea cu degetul si pronuntam cuvantul. Urmatoarea etapa a constat in carti prezentand o istorioara simpla si scurta, sau mai multe imagini pe o pagina care nu au neaparat legatura cu precedenta sau cu urmatoarea. Acestea au fost cartile care au preponderat in perioada dinaintea vorbirii.

Printre preferatele mele pentru copii mici, cartile fara text mi se par geniale. Pe de o parte pentru ca poti creea pe baza imaginilor o istorie proprie si diferita de fiecare data cand o iei in mana, iar pe de alta parte ajuta enorm la dezvoltarea imaginatiei copiilor. Printre preferate lor se gasesc si cartile muzicale, cele care au pe fiecare pagina un buton care daca este apasat cu degetul scot diferite sunete: instrumente muzicale, triluri de pasari, genuri muzicale (preferata lor), sunete din natura, etc. Biblioteca a inceput sa se diversifice si mai ales sa ia amploare. Cristi a fabricat la rugamintile mele o biblioteca pe care am instalat-o in camera copiilor langa usa. Design-ul ei prezinta cartile din fata. Coperta cartiii este vizibila in intregime, copiii putand astfel alege imediat cartea care ii intereseaza. Prezentarea in acest mod a cartilor ii atrage si mai mult sa le priveasca, sa le atinga si mai apoi sa le deschida. Biblioteca nu este foarte inalta, ci suficient cat fiul nostru sa ia si sa puna la loc cartile de pe ultimul raft. Cum pe parcurs cartile s-au acumulat, astazi nu mai incap toate in biblioteca, asa ca la un anumit interval de timp le rotim, nu pe toate odata, ci pe cele care prezinta mai putin interes. Am reinceput sa mergem lunar la biblioteca din oras sa imprumutam carti, copiii incepand sa se familiarizeze bine cu locul. Este destul de variata si de fiecare data fiul nostru are macar o carte preferata printre cele pe care le luam acasa si pe care, de cele mai multe ori, sfarsim prin a o cumpara. Fiicei noastre i-am asezat langa pat un cos cu cateva carti simple, cartonate si usor de manipulat. Le cunoaste foarte bine pe fiecare. De obicei isi alege singura cartea, insa daca ii cerem sa vina cu o carte anume stie despre care este vorba. Bineinteles, se mai serveste si de pe rafturile bibliotecii, fiind capabila sa stea momente indelungate rasfoindu-le paginile.

De fiecare data cand plecam in deplasare avem grija sa impachetam si 2-3 carti in valiza copiilor. Altfel, nu putem sa-i punem la culcare daca nu le citim macar o carte. Nu rare sunt momentele cand copiii se plimba dupa noi prin casa cu o carte in mana, rugandu-ne sa le-o citim. Cand vor un moment de liniste, ii gasim in camera lor pe jos cu o carte in mana. Momentele astea mereu ma ung la suflet, pentru ca stiu ca vor avea mereu in viata un prieten de nadejde!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.