Drumetie in jurul lacului Tueda

Vrem sa dedicam o zi din weekend in aer liber, fie ea la iarba verde, pe munte, in jurul unui lac, la plimbare prin padure, important este sa fie in natura. Ne destinde, ne incarca bateriile, ne prinde bine la sanatate si apoi pentru copii este cea mai buna metoda pentru o dezvoltare armonioasa si sanatoasa. Ei nu cer mai mult, atat timp cat isi iau doza de aer curat, cand sunt liberi sa zburde si sa topaie in voie. Nu vreau sa fac o teorie din beneficiile iesirii in natura pentru copii, cat si pentru adulti, o stim cu totii. Cert este ca in ziua de astazi avem din ce in ce mai putin timp sa alocam naturii si mai mult sedentarismului, apasati de grijile zilnice, de stres, de oboseala acumulata de peste zi. Este mereu mai usor sa te asezi pe canapea in fata televizorului decat sa te plimbi cateva minute/ore in natura. Nu mai vorbesc de copii, cei asezati cu o tableta in fata, ii intalnesc peste tot, in salile de asteptare la medic, in carucioare, in magazine in timp ce parintii isi fac cumparaturile, in fata tetierelor de la masina absorbiti de desenele animate in timp ce mama si tata conduc linistiti, etc. Cum poti readuce si sensibiliza un copil in fata naturii daca inca din frageda copilarie este invatat cu ecranele!? Stiu ca zilele in care traim sunt mult mai dinamice fata de cele in care cei din generatia mea ne-am trait copilaria, insa se poate si altfel, fara sa cazi in piedica facilitatii. Da, trebuie un efort psihic si apoi fizic din partea parintilor, insa sunt de parere ca se poate si altfel.

Asadar prima iesire, din sirul multora daca reusim sa tinem pasul, a fost la munte pe la 1800m in statiunea Meribel. Este statiunea unde mergem de obicei sa schiem. In luna lui iunie peisajul este cu totul altul, chiar daca pe varfurile muntilor palcurile de zapada inca mai rezista. Nici nu ne vine sa credem ca unele piste care acum sunt acoperite de iarba, par „pe uscat” asa de inguste si de abrupte 🙂 . Insa nu pentru ele venisem acum bineinteles, ci pentru lacul Tueda, aflat la 3 km distanta de statiunea de schi. Cu cativa ani in urma, am fost aici de mai multe ori si ne era dor de o plimbare in jurul lacului. Stiam ca este un loc linistit, nu prea frecventat unde sigur gasim liniste si aer curat din belsug. Daca se continua drumul din pietris ce serpuieste dupa lac, o urcare abrupta pe 300 de metri de denivelare conduce la un platou cu o pajiste intinsa inconjurata de varfuri ascutite si ametitoare. Odata ajunsi aici nu se poate sa nu dai peste macar o familie de marmote! Pentru copii ar fi extraordinar, insa stiam ca ne trebuie un pic de antrenament, asa ca am ramas in jurul lacului, facandu-i ocolul, admirand florile intalnite la tot pasul, alergandu-ne unii pe altii. Copiii au fost euforici, s-au jucat prin iarba, tavalindu-se pana la extenuare, iar noi ne-am promis ca ne vom tine de cuvant cu iesirele in aer liber vazandu-i asa de bucurosi si fericiti. Am luat un picnic la una dintre mesele amenajate langa lac si am admirat cativa pescari care se chinuiau sa prinda peste. Si vazand ca vremea tine cu noi, chiar daca era un pic acoperit, temperatura era agreabila, ne-am aventurat pe un drum ce indica o carare botanica. De ce nu, ne-am spus, la urma urmei, copiii fiind deja obisnuiti cu observarea plantelor din balconul nostru! Fiul nostru a fost foarte receptiv la natura din jur. Nu a ezitat sa treaca un mic parau singur, sa se ascunda dupa tufisuri, sa atinga usor orice planta sau floare ce i se parea interesanta. A prins obiceiul sa aduca acasa diferite comori gasite pe drum atunci cand iesim afara. Nici acum nu a fost o exceptie, a gasit o feriga desprinsa dintr-un tufis si a luat-o acasa, ”sa o punem pe masa din camera noastra!” ne-a spus. Din pacate, era deja ofilita din padure iar pana acasa s-a uscat de tot si si-a pierdut tot aspectul original. Mi-a dat totusi ideea sa-l initiez intr-un ierbar simplu, cu flori si plante provenite din iesirile noastre in natura. Pe drum nu am intalnit doar flori si plante, ci si mici ganganii ce starneau mereu un tipat sau o uimire din partea copiiilor. Drumul continua lung prin padure, dar ne-am intors dupa ce cativa copaci cazuti ne taiau calea. A fost o zi bogata in emotii pentru copii care au profitat la maxim! Nu este de mirare ca au cazut  intr-un somn bustean pe drumul de intoarcere spre casa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.