Escapada in Auvergne. Ziua 1 – Fortareata Polignac

Noiembrie este o luna in care sarbatorim multe evenimente. In noiembrie ne-am cunoscut, tot in noiembrie, intr-o zi frumoasa de toamna ne-am casatorit, si este luna in care Cristi isi sarbatoreste ziua de nastere si ziua numelui. Pentru noi este o luna speciala si ne-am propus ca atat timp cat se poate, sa o sarbatorim cu o escapada romantica. Anul acesta am ales regiunea Auvergne, despre care nu prea stiam multe, dar care ne-a atras atentia atunci cand am traversat o parte din ea intr-o alta escapada din anul asta, ati ghicit, Valea Loarei. Atunci am admirat Masivul Central cu ale lui varfuri vulcanice si ne miram ca lumea facea coada pe autostrada ca sa ajunga la punctul panoramic pentru a le putea admira.

Ajunsi acasa ne-am informat mai mult despre Auvergne, ne-a placut ce am descoperit si ne-am planuit escapada noastra din noiembrie. Am ales orasul Le-Puy-en-Velay care ne-a atras atentia in mod deosebit, ca punct principal de interes si de cazare si apoi ne-am facut un mic circuit in jurul lui, pentru a putea umple la maxim cele trei zile pe care aveam sa le petrecem in Auvergne. In prima zi, am ajuns pe  la amiaza, si inainte de a ne caza am ales sa incepem cu un pic de istorie, vizitand o veche fortareata, in satul Polignac, situat la 5 km de Le-Puy-en-Velay.

Construita pe un soclu de roca vulcanica, fortareata Polignac a fost la baza un castel, fiind martorul vietii membrilor familiei Polignac, o familie foarte prestigioasa si apreciata in istoria Frantei. Scopul lor a fost apararea Frantei, in special a regiunii Velay, soclul fiind inconjurat de ziduri inalte care permiteau mici deschizaturi, suficiente pentru un brat de pusca. Drumul ce duce spre satul Polignac te introduce repede intr-o atmosfera din vremuri mult apuse. Din departare percepi silueta impunatoare a fortaretei, baza sa fiind parca la randu-i ocrotita de casele localnicilor.

Drumul spre Polignac
Fortareata Polignac

Ajunsi in sat, am intampinat cativa turisti, localnici insa ioc. Satul foarte linistit, nimic nu misca, pana si braseria fiind inchisa. Si nu mica ne-a fost mirarea ca micutul oficiu de turism nu accepta plata directa cu cardul si nici nu am gasit un bancomat ca sa retragem bani pentru a plati biletul de intrare. Noroc ca au acceptat sa platim cu cecul ca altfel ne lasam pagubasi. Biletul costa 5 euro/persoana si este insotit de un pliant ce cuprinde o descriere detaliata a fortaretei. Pretul ni s-a parut insa cam scump pentru ceea ce ofera vizita propriu-zisa, chiar daca banii se duc in restaurarea monumentului istoric. Restaurarea si intretinerea monumentelor istorice, de acord, dar nu totul pe spinarea turistilor.

Satul Polignac

Nu am sa va plictisesc cu detaliile din pliant, ale unor ruine care inafara de turn abia mai ghicesti ce au fost odata la vremea lor. Ajunsi la poarta fortaretei am urmarit sagetile ce ne aratau  directia vizitei. Mai mult ne-a impresionat privelistea la 360° ce o ofera deasupra regiunii. Am prins insa o vreme racoroasa si cu vant, si nu am petrecut mai mult de o ora la fortareata. Privelistea cea mai frumoasa o ai de sus din turn, dar pentru asta trebuie sa-i urci treptele in spirala, 141 la numar spune pliantul, care te duc pe acoperis. Aici poti descifra in departare multe conuri vulcanice, care din fericire sunt de mult timp stinse.

Polignac dateaza inca din anul 930 si a fost declarat momument istoric in 1840. In ziua de astazi fortareata este administrata de fundatia fortaretei Polignac condusa de printesa Constance de Polignac, avand ca scop restaurarea monumentului. De altfel, pe peretii primului etaj al turnului sunt afisate diferitele activitati ale fundatiei precum si cateva evenimente istorice ale familiei Polignac. Cel mai hazliu ni s-a parut arborele genealogic al familiei intins pe tot peretele. Asa am aflat ca familia Polignac este inrudita cu familia printului Albert de Monaco.

O legenda spune ca pe acelasi loc a fost odata un templu roman care adapostea un oracol reprezentat printr-o masca sculptata sub forma fetei lui Apolo in spatele careia se afla un preot care raspundea la intrebarile curiosilor. Preotul astepta la baza fortaretei pe toti care voiau diferite raspunsuri de la oracol si le cerea sa i se adreseze intrebarile si sa i se plateasca o suma de bani pentru a putea trece. In timp ce omul urca pana sus, preotul o zbughea printr-o ascunzatoare sapata in stanca si ajungea in spatele mastii raspunzandu-i omului fara ca acesta sa mai aiba timp sa-i mai puna intrebarea oracolului. Multi constesta legenda in lipsa de dovezi suficiente. Inainte de a urca in turn, la parterul acestuia, rezemata de zid am gasit presupusa masca a lui Apolo, i-am adresat o intrebare, dar nu am primit nici un raspuns. Am plecat dezamagiti!

Turnul fortaretei
Auvergne

Stiam ca ne asteapta insa o seara frumoasa, la lumina lumanarii. Am sarbatorit la un restaurant in centrul vechi al orasului Le-Puy-en-Velay, pe care il recomandam fara nici o retinere: Tournayre se numeste. Am descoperit inca vreo doua feluri de branza, specifice regiunii, si ne-am delectat cu meniul gastronomic propus de chef. A urmat o plimbare in buricul targului, la balciul foarte animat si plin de tot felul de farfurii zburatoare si masini cu tampoane si ne-am indreptat intr-un final spre hotel cu gandul la ziua ce va urma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *