Escapada in Italia cu copiii de 1 Mai

Luna Mai este la francezi luna weekend-urilor prelungite: 1 mai – sarbatoresc ziua muncii, 8 mai – sarbatoresc victoria aliatiilor impotriva nazistilor si incheierea celui de-al doilea razboi mondial, 25 mai – este sarbatoare crestina, Inaltarea lui Hristos. In afara de anul trecut cand 1 si 8 mai au cazut in weekend, in toti ceilalti ani unul din aceste weekend-uri prelungite l-am planuit pentru o escapada in Italia. Aproape ca a devenit o traditie, pentru ca dupa cum spuneam suntem aproape de granita, si ne cam ia 4 ore sa ajungem pe Coasta Ligurica, o parte a rivieriei italiene, cu multe locuri frumoase de descoperit.

Escapada asta o planuisem de fapt pentru weekend-ul de Inaltare, insa Cristi fiind in deplasare cu serviciul in acea perioada, a trebuit sa ne reorientam. Ce ne facea cu ochiul de mult era Portofino, un mic sat pescaresc si multicolor situat in drumul nostru cand ajungeam de fiecare data prin zona, dar la care nu ne-am oprit niciodata. De data asta am spus ca ne oprim la el special iar weekend-ul de 1 Mai a cazut numai bine. Vremea in Franta nu a fost fantastica insa in Italia am avut parte si sambata si duminica de vreme frumoasa cu 20-25°C. Luni dimineata ne-am intors pe vant si sub umbrela, deci am fost norocosi de-a binelea. Cazarea ne-am luat-o langa Rapallo, un oras situat la 9 km de Portofino pentru ca preturile le-am gasit destul de piperate chiar si pentru perioada aflata in afara sezonului estival. In Rapallo ne-am plimbat in ziua in care am ajuns, pe la sfarsitul dupa-amiezii pentru a ne dezmorti picioarele dupa orele  petrecute in masina si a respira un pic din briza marii. Este un oras frumos, chiar daca nu face neaparat parte din topul locurilor de vizitat de pe Coasta Ligurica, unde am gasit interesant ca mijlocul de locomotie principal este scuterul. Sunt multe strazi cu sens unic iar un scuter te scoate mereu din traficul aglomerat. Nu stiu daca este mereu asa, sau doar pentru ca era si la ei un weekend prelungit si multi italieni au venit la mare, insa orasul l-am gasit foarte aglomerat. Am dat si peste un parc din intamplare, tot invartindu-ne sa gasim un loc de parcare, aflat la doar doi pasi de faleza. Parcul Luigi Casale este un parc cu vegetatie luxurianta, pe timp de vara cred ca este luat cu asalt pentru o oaza racoroasa si umbroasa, unde se afla si un spatiu de joaca pentru copii. Pentru a admira privelistea deasupra golfului se poate lua un teleferic ce urca pana la Montallegro, noi insa ne-am multumit doar cu o scurta sedere pe o banca care ne-a oferit o vedere destul de cuprinzatoare exact la apusul soarelui.

Dupa plimbare ne-am facut cumparaturile la un mini-market din oras pentru a avea cele necesare pentru micul dejun, pranzul si cina prevazandu-le in oras. Deja din prima seara nu am rezistat si ne-am oprit la o pizzerie, nimerind una chiar foarte buna, La Pineta, situata chiar in drumul spre gazda noastra. Nu sunt mai mult de 10 mese si am avut noroc ca am intrat pe la 7 si ceva si am mai gasit o masa libera. Am infulecat o pizza coapta la foc de vatra si pentru ca preturile erau de doua ori mai ieftine decat cele din Franta ne-am delectat si cu un cocktail de creveti, numai buni pentru a-l face mai rabdator pe baiatul nostru. Bineinteles ca am mancat repejor, chiar daca i-am propus o carte cu ilustratii de lipit si i-am dat masinuta lui preferata, la un moment dat s-a plictisit si i-a trebuit doar sa vada cainele proprietarului ca se plimba printre mese pentru a gasi o buna scuza sa plece de la masa 🙂 . Nu ne-am lungit prea mult, spundu-ne ca a doua seara vom comanda pizza pentru acasa. O idee foarte inteleapta!

A doua zi ne-am trezit cu un soare de parca spuneai ca a venit vara dintr-o data, ce ne ademenea sa iesim mai repede afara. Insa noi am lenevit, iar pe langa asta timpul pentru a iesi din casa cu doi copii s-a marit considerabil. Pentru o iesire ca asta, cand stii ca te intorci abia seara, ai interes sa nu uiti nimic important de luat cu tine, gen: palarie de soare, crema solara, schimburi, suzeta dupa caz, jucarii preferate, etc. Insa ce ne-a retinut si ne-a facut sa ne miscam cu greu din casa a fost privelistea ce o oferea fereastra casei pe care am inchiriat-o. Casa a fost mai degraba o vila cu trei etaje, noi avand etajul situat la mansarda. O mansarda mare, cu un salon spatios, doua camere, o baie la fel de mare si o bucatarie echipata cu de toate. In zilele ce au urmat ne-am dat seama ca satucul in care inchiriasem, San Massimo, este un sat de burghezi, cu case mari, aranjate si curate, unele cu piscina, altele cu flori, dar toate frumoase. Este cocotat pe o colina ca mai toate satele aflate in aceasta zona, pe un drum ingust si sinuos, care prima data cand l-am urcat ne-am intrebat unde am ajuns! Nu face parte dintre cele ce ies in evidenta si nici oamenii nu sunt cu fite, te saluta respectuos si sunt gata sa te ajute cu o informatie daca ii soliciti. A fost locatia perfecta pentru noi, de altfel este genul pe care il preferam, departe de aglomeratie si de galagie, o oaza in care putem sa profitam in liniste in familie, un spatiu mare pentru copii, un decor frumos si in acelasi timp functional.

In fiecare dimineata de pe terasa am admirat privelistea, ne-am sorbit cafeaua linistiti alaturi de copii, unul printre picioare, altul in brate, ne-am fugarit prin salonul urias, ne-am gadilit si zvarcolit in pat, am profitat la maximum de timpul petrecut impreuna. Asta a facut ca in fiecare dimineata sa iesim pe poarta casei in jur ora 11 🙂 – Maine, cum se trezesc copiii, le dam de mancare si am plecat! Maxim ora 9, am iesit! spuneam eu. – Da, mai vedem! imi raspundea Cristi inainte de a inchide ochii. Venisem totusi cu asteptari minime pentru ca era prima oara cand faceam o iesire de mai multe zile cu ambii copii si nu stiam cum ne vom descurca si ce situatii imprevizile vom avea de gerat. Ce a iesit vom relata in articolele viitoare. Acum plecam la aer, ca e 8 mai si profitam de inca un weekend prelungit in familie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *