Experienta in natura: trecerea dintre ani intr-o iurta cu copiii

Nu am fost niciodata o fire aventuroasa atunci cand vine vorba de natura, cu toate ca ideea ma atrage la nebunie si ii invidiez pe cei care isi iau un rucsac in spinare si pleaca in aventuri. Numai ideea sa plec cu cortul in spinare si sa campez intr-un loc in care nu am confortul minim (toaleta pentru ca am o problema de inhibitie 😉 si apa macar de la robinet pentru a ma spala) ma face sa ma opresc imediat din impulsul meu de aventura. Cu toate astea visez sa dorm intr-un cort, sa admir cerul instelat, sa ascult zgomotul naturii, sa ma trezesc la usa cortului cu un rasarit de soare. Cristi imi spune mereu ca trebuie sa incercam un camping gen mobil-home inainte de a merge cu cortul. Insa nici ideea asta nu ma atrage, cel mai mult m-ar enerva sa am niste vecini galagiosi pana noaptea tarziu. Insa in ultima vreme sunt din ce in ce mai mult in cautare de locuri ”mai altfel” in care sa petrecem cu copiii momente deosebite. Astfel din cautarile mele m-am ales pe la inceputul lui decembrie cu o rezervare pentru ultimele doua zile ale lui 2017 intr-o iurta! Da, ma mir si eu cum de am apasat pe butonul de rezervare! Acest gen de camping denumit de altfel glamping, cuvant obtinut din asocierea glamour-camping, l-am reperat din ce in ce mai mult pe site-uri de rezervari. Data asta mi-am zis ca schimbarea noului an o putem petrece diferit fata de anii trecuti (in pat sub patura la TV dupa ce copiii au adormit) si ar putea fi o prima treapta in a-mi depasi frica de nou, sa imi testez limitele de comfort si sa imi dau seama daca as putea apoi merge mai departe (dormit la cort in aer liber). Da stiu, inca nu este vorba despre camping adevarat, insa trebuie sa incep de undeva nu-i asa? Si apoi nu era vorba doar despre mine, mai sunt si copiii, voiam sa vedem cum ne descurcam cu ei in ”conditii mai vitrege”, ei insa s-au dovedit a fi cei mai adaptabili. Stiam asta, au dovedit-o de mai multe ori, a fost mai degraba teama noastra, ei neavand niciodata vreo problema in locurile noi in care i-am dus pana acum.

Cu cat timpul se apropia de ziua plecarii imi tot spuneam daca nu cumva am facut o prostie, sa inchiriez o iurta in toiul iernii, cu toaleta ca la bunica la tara, in fundul gradinii, fara apa curenta, ma gandeam ca iurta nu va fi izolata suficient si ca vom zgribuli de frig. In toate intrebarile care i le-am adresat, gazda ne-a asigurat ca nu vom avea probleme si ca vom petrece un sejur de neuitat pe perioada celor doua zile in care am inchiriat-o. Intr-adevar comentariile lasate de ceilalti clienti erau incurajatoare, care de altfel a fost unul din criteriile care m-a incurajat sa rezerv iurta. De fapt ce este o iurta? Iurta este o locuinta demontabila avand ca baza de sustinere barne de lemn montate in forma de cerc acoperita cu pasla si este casa traditionala a multor popoare nomade din Asia centrala, cel mai mult practicandu-se in Mongolia. Pe a noastra am gasit-o mai aproape, in tara vecina, in Elvetia. Se gasesc si in Franta insa cele care imi sarisera in ochi erau deja rezervate. Asadar, la doar o ora jumatate distanta de noi si la doar 15 minute de centrul Genevei, am putut sa ne rezervam o prima experienta in natura alaturi de copii.

Toate temerile mele s-au disipat cand in sfarsit am ajuns la fata locului si am facut cunostinta cu faimoasa iurta ce avea sa ne treaca in noul an. Iurta nu a fost mai mare decat salonul din apartamentul nostru. Inauntru am gasit patru saltele, o masa, doua radiatoare electrice si unul pe petrol, o dame-jean cu apa potabila si un cufar, care nici macar nu l-am deschis sa vedem daca are vreo comoara inauntru ci l-am folosit pe post suport pentru haine. Simplu, minimalist, atmosfera creata impresionandu-ne de la prima vedere. Pentru toaleta trebuia sa iesim afara, la cativa metri mai incolo intram intr-o cabana in care se afla wc-ul ecologic, asa-zisul wc uscat si niste gel antibacterian pentru spalat pe maini. Iurta se afla pe proprietatea gazdei noastre, intr-o gradina imensa, si chiar daca eram inconjurati de vecini nu am fost deranjati si nu am avut parte de zgomote insuportabile, nici macar in noaptea dintre ani. Cum locatia se afla la cativa km de aeroportul din Geneva, multe avioane isi aveau pasajul deasupra noastra. De dimineata de pe la 6 incepeam sa le auzim si pana seara pe la ora 23. Cred ca erau si mai tarziu dar noi eram deja in lumea viselor. Ne-am obisnuit cu zgomotul, mai ales ca a fost activitatea preferata a fiului nostru, sa vaneze avioanele pe cer.

In iurta copiii s-au alergat unul pe altul si au sarit neincetat pe saltele. A fost placerea lor, trebuind sa-i punem de mai multe ori la culcare pana sa se linisteasca. Nu am avut parte de zapada insa am avut multa ploaie. Pe 30 decembrie cand am ajuns ploua cu galeata, spre seara oprindu-se, putand iesi la o plimbare prin Geneva. Este prima oara cand vizitam Geneva cu copiii, noi fiind de mai multe ori cu cativa ani in urma, asadar cunosteam cat de cat terenul. Imi listasem cateva locuri de vazut dar, hm, cum era si weekend si sfarsit de an am gasit inchis peste tot. Nu-i bai, vom reveni in Geneva anul asta, sa profitam mai bine de oras si de oportunitatile pe care le ofera. Tura asta ne-am multumit cu plimbari in centrul orasului si pe faleza din jurul lacului Léman, pe 31 am urcat pe muntele Salève la 1400m (cu masina) de unde am putut admira orasul de la inaltime. Ne-am oprit sa ne plimbam printre palcurile de zapada, sa inspiram aer curat si sa admiram natura. Chiar ne spuneam cu Cristi, iata o modalitate simpla de a petrece ultima zi din an, fara bling-bling si alte pregatiri! Multi genevezi si francezi (de pe acest munte ai vedere panoramica spre Geneva insa el se afla in Franta) erau chiar echipati de drumetie, cu batoane si rucsace, pregatiti cu o mica gustare pentru a o savura pe varf. La coborare ne-am fugarit pe faleza in lumina apusului de soare, am admirat lebedele de pe lac si barcile acostate in port. Cand intunericul s-a lasat de tot, luminile hotelurilor de pe marginea lacului au luat stapanire in locul soarelui, oglindindu-si reflectiile in apa. Orasul era inca imbracat in straie de sarbatoare lasandu-ne impresia unui cadru feeric. Nu, nu am ramas la focul de artificii de la miezul noptii, care de altfel puteai sa-l admiri si de pe un vapor cu un pahar de sampanie in mana, dar asta in alta viata, ci ne-am retras la iurta noastra unde gazda ne astepta cu un foc de lemne facut chiar alaturi. Am avut parte de focul nostru de artificii privat, avand in vedere scanteile ce sareau in toate directiile si pe care copiii le urmareau cu ochii larg deschisi, am degustat bezele americane, marshmallows, topite pe bagheta la foc pentru prima data. Am cinstit apoi in iurta cu o prajitura la lumina lumanarii si ne-am jucat cu copiii pana am cazut toti la somn inainte de miezul noptii cand ne-au trezit cateva artificii din cartier. Ne-a ramas un singur lucru de incercat, o baie fierbinte in bazinul amenajat langa iurta, gazda era gata sa ne-o pregateasca insa am lasat-o pentru o data viitoare cand temperaturile vor fi ceva mai blande si agreabile pentru copii.

A fost o experienta de neuitat, asa cum ne promisese gazda, pentru doua zile ne-am deconectat total de la cotidian si am profitat de timpul petrecut in familie. Pentru o prima data, cred ca doua zile au fost suficiente pentru acest gen de trai, cel mai mult ne-a lipsit apa curenta chiar daca gazda ne-a propus sa venim in casa la ei sa folosim chiuveta. Cu toaleta a fost ok, insa mai este un pic de munca pentru unii dintre noi 😉 . Cert este ca ne-a incurajat sa mai incercam experiente de acest gen in viitor, dovada ca am inceput sa ne interesam de cort, insa practica este alta poveste! Ramane de vazut…

Iar pe voi, v-ar tenta acest gen de experienta in glamping sau sunteti mai mult camping?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *