Ganduri in prag de Craciun

Anul asta pentru luna lui decembrie m-am pregatit inca din noiembrie cu ceea ce voiam sa fac pentru perioada pana la Craciun. Din lunga mea lista nu am reusit sa fac cum trebuie decat cadourile pentru copii. Le-am comandat din timp pe toate (de pe la sfarsitul lui noiembrie) cu gandul ca le voi primi la inceputul lui decembrie, ca le voi impacheta si ca le voi pastra ascunse pana pe 25 dimineata. Cadourile le-am primit la timp insa iata ca astazi este 23 decembrie si ele tot nu sunt impachetate. Apoi, cel mai dezamagita am fost de calendarul de Advent, pe care anul asta nu am reusit sa-l tin la zi cu toate activittile pe care le-am prevazut, ori le-am facut cu intarziere ori le-am inlocuit cu altceva. Fiul nostru ne intreba ce scrie pe fiecare con in ziua respectiva insa nici el nu a fost prea ambalat in activitati. Poate ca a simtit ca nici eu nu am fost foarte motivata, pacat, pentru ca m-am dedicat din plin la fabricarea lui. Trebuie sa iau masuri pentru anul viitor.

Ieri am realizat ca peste 3 zile este Craciunul si eu nu am pregatit nimic. M-a luat febra pregatirilor ieri dimineata si am realizat impreuna cu Cristi un meniu si o lista de cumparaturi intr-un sfert de ora 🙂 . M-am tot invinovatit ca nu prea am fost in spiritul Craciunului anul asta, ca nu prea i-am dat importanta cu care plecasem la drum inca din noiembrie. A fost o conjunctura de lucruri care s-au desfasurat in ultima perioada care m-au destabilizat in firul meu conductor. Ma stiam mai rezistenta insa atunci cand vine vorba despre familie devin foarte sensibila si ma pierd. Nu au fost lucruri grave insa au fost lucruri concentrate pe o perioada scurta. A inceput cu conjuctivita fiicei noastre, care de fapt ascundea o otita si pe care am fost nevoiti sa o tratam cu antibiotice. Nici acum nu este tratata 100%, avem un tratament pe doua luni pentru ca a ramas niste lichid in timpane si riscul de reaparitie a otitei este destul de mare, nu mai spun de deficientele de auz ce pot aparea daca nu este tratata cum trebuie. As fi vrut sa o tratez altfel, fara medicamente, antibiotice&co insa nu am avut timp sa ma documentez in detaliu. Imi era teama sa nu ajung iar in spital, in aceeasi perioada ca cea de anul trecut, care mi-a taiat aproape orice chef de a mai sarbatori Craciunul. Apoi este serviciul unde lucrurile nu stau pe roze din punct de vedere al viitorului firmei. Incercam pe cat posibil, atat eu cat si Cristi, sa lasam problemele legate de serviciu la poarta firmei, insa cum lucram impreuna cateodata este inevitabil sa nu aducem cate un pic si acasa. Iar apoi in perioada asta inainte de Craciun va fi una mereu mai dificila pentru mine, pentru ca este cea in care am pierdut-o pe mama si acum mai mult ca oricand imi revin ganduri care ma deprima usor.

Imi spun ca sunt altii care au probleme mult mai grave si ca nu au norocul sa aiba o familie sanatoasa, o casa si o masa calda. Fiecare ne raportam problemele la viata pe care o avem si gradul de gravitate al unei probleme nu este acelasi pentru fiecare dintre noi, nu-i asa? Si apoi imi mai spun ca cel mai important lucru in perioada asta este sa te simti iubit, sa-i ai pe cei dragi alaturi si sa te bucuri impreuna cu ei. Daca mai reusesti sa imbalsamezi momentele astea cu un brad impodobit spre bucuria cea mai mare a copiilor, sa pregatesti ceva de-ale gurii in bucatarie care sa invaluie casa de arome care mai de care mai parfumate, sa iti permiti sa pui sub brad o mica atentie celor dragi, atunci considera ca esti un om norocos. Noi suntem norocosi.

Suntem norocosi pentru ca avem un brad in salon pe care l-am impodobit impreuna cu copiii. Anul asta, in continuarea drumului nostru spre o viata mai sanatoasa-ecologica-bio, am renuntat la decoratiunile din magazin si am ales sa impodobim bradul cu lucruri facute de mainele noastre. Impreuna cu fiul nostru am facut decoratiuni de diferite forme din pasta de sare pe care le-am uscat apoi in cuptor. Pe langa acestea am adaugat felii de portocala deshidratate la cuptor. Din comert am pastrat instalatia luminoasa si steaua din varful bradului. Suntem norocosi ca am avut ocazia de vreo 3 ori sa coacem saratele si biscuiti de Craciun pe care le-am strecurat si in gustarea de la gradinita sau in pachetul de la serviciu, de multe ori am fost sa vedem luminile ce decoreaza orasul si am facut cateva activitati specifice de iarna ce le-am pregatit pentru fiul nostru. Suntem norocosi pentru ca impreuna cu Cristi am reusit sa conturam luna asta planul calatoriilor pe 2018. Se intrevede un an plin de noi descoperiri insa si de locuri pe unde am mai fost. Ca niciodata pana acum, marea majoritate au fost rezervate, ne mai raman cateva, insa pana la sfarsitul anului vor fi facute.

Nu avem concediu zilele astea, inafara de 25 decembrie si 1 ianuarie care sunt libere prin lege, insa astea doua weekend-uri prelungite imi vor mai alina poate gandurile si sufletul. Imi voi face si mai multa ordine in cap, in idei. Cuvantul meu de baza a acestui an a fost organizare. A fost ceva mai bine decat in anii precedenti insa unele lucruri tot le fac pe ultima suta de metri. Cum a fost de exemplu un mic dar educatoarelor fiului nostru. Nu toti parintii practica asta, insa eu am vrut sa le multumesc intr-un fel pentru bunavointa ce o poarta vis-à-vis de copii. Nu am vrut sa le cumpar nici un cadou din comert, am vrut ceva personalizat si la care fiul nostru sa participe. In pana de idei, am gasit pana la urma pe un blog cum sa pregatesti un kit pentru a bea un lapte cald cu ciocolata. Au fost incantate de idee si au apreciat mai ales ca a fost facut de mainele noastre. Apoi tot cu o seara inainte de ultima zi de gradinita inainte de vacanta de iarna am reusit sa fac o prajitura pentru primul lui spectacol la care a cantat si a dansat nemaipomenit de bine, spre mirarea educatoarei care din cate se pare avea impresia ca va fi timid! Mi-as dori ca lucrurile astea sa le fac fara presiunea timpului, pentru ca ori le fac cu greseli ori ma enervez, ceea ce imi influenteaza starea generala si ii afecteaza si pe cei din jurul meu.

Asadar din planurile mele de la inceput nu am reusit sa termin de tricotat cate o caciula la copii, insa am terminat salopeta fetitei si va fi sub brad 😉 , nu am reusit sa pun in aplicare toate activitatile pentru fiul nostru, sa sarbatorim Adventul cu cele 4 lumanari fabricate de noi pentru ca am cumparat lucrurile necesare prea tarziu, nu am pregatit masa pentru sezonul de iarna, a fost insa ”lansata in productie” saptamana asta si poate pana la inceputul anului va fi livrata in camera copiilor, nu am reorganizat jucariile si activitatile copiilor, simt ca este un turn babel in dulapul unde le stochez si ca de fiecare data ma pierd in asezarea si in pusul in ordine a tuturor cartilor, cutiilor si micilor lucruri care mai de care mai folositoare insa imprastiate peste tot. Am de gand sa invadez si ultima camera in care nu exista deocamdata lucruri de-ale copiilor si care se presupune ca este camera adultilor. Salonul in care avem televizorul, home cinema-ul si cabluri cu nemiluita este pe lista mea de reamenajare in anul ce urmeaza. Pana ne vom muta eventual intr-un spatiu mai mare, nu am incotro si va trebui sa introduc o parte din lucrurile copiiilor aici si asta cat mai repede. Sa vad cum avansez cu Cristi la capitolul convingere plus sa-i dau de lucru cu fabricarea unor etajere. Sunt multe lucruri pe care as vrea sa le fac si nu apuc sau le incep si abandonez ideea pentru ca imi spun ca nu am timp. De ce tot imi adaug lucruri de facut daca nu reusesc sa le termin pe cele incepute!? Imi spun ca este mai important sa stau cu copiii, sa ma joc cu ei, sa-i vad razand de dimineata pana seara. Si observ ca atunci cand fac doar asta, ei sunt fericiti, mai calmi si mai intelegatori. Si imi dau seama ca nu pot sa fac toate lucrurile de mai sus, chiar daca as sta acasa non-stop. Societatea in care traiesc momentan ma streseaza si in ultima vreme imi tot spun ca trebuie sa ridic piciorul de pe pedala de acceleratie, sa profit de ziua de azi pentru ca maine este deja alta zi, sa ma joc cu copiii astazi pentru ca maine vor pleca la casele lor, sa calatoresc astazi pentru ca maine voi fi poate bolnava sau voi fi prea batrana sa ma catar pe nu stiu ce munte, sa mananc mai sanatos astazi nu maine, sa-mi simplific viata incepand de acum si cat mai repede. Sa ma detasez cat mai mult de o societate de consum, de produse toxice, de o alimentatie proasta, de idei preconcepute ale oamenilor, de ipocrizia pe care o intalnesc de la statutul cel mai mic la cel mai mare. Sunt lucruri care ma scot din sarite din ce in ce mai mult si deocamdata nu ma pot despride total de ele ci pot doar sa le reduc. Si nu mai vorbesc de perioada asta a Craciunului, plina de alegatura in stanga si in dreapta, de a face cumparaturi pana noaptea tarziu, de a alege cadoul cel mai perfect, de a cumpara mai mult si tot mai mult. De email-uri primite pana in ultima secunda care promit livrarea produselor inainte de Craciun,  de mancare multa si scumpa, cu rezervari la restaurante si petreceri pana in toiul diminetii.

Pana mai diger ideile astea si vor deveni mai coerente, iata ca ma prinde Craciunul iar anul nou bate acus la usa. Zilele astea am sa profit din plin de familie. Ne vom incheia anul intr-un loc inedit impreuna cu copiii, eventual alaturi de o cupa de sampanie sa sarbatorim ce am realizat anul asta si cu cateva dorinte pentru cel ce sta sa vina.

Pana atunci il asteptam pe Mosu’ caci este anul in care fiul nostru a inceput sa-si manifeste dorintele. Cand vine vorba de cadouri ne-am impus o regula cu Cristi. Daca de ziua lor copiii nu primesc cadouri ci mai degraba pregatim o escapada, o iesire in natura sau orice altceva ce i-ar putea interesa si le-ar face placere, de Craciun fiecare copil va primi macar o carte, un lucru de care are nevoie, un lucru pe care si-l doresc si un lucru legat de muzica. Este o regula pe care vom incerca sa o respectam in primii ani ai copilariei lor si care probabil va evolua cu varsta. Sa vedem daca vor fi incantati de ce vor gasi sub brad!

Sarbatori fericite tuturor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.