Pe urmele ghetarilor

Daca va vine sa credeti nu am fost niciodata la circ, dar mergem azi si va ducem si pe voi. Este un circ mai special, creat de natura, la care nu am platit bilet si pe care l-am admirat intr-o zi calduroasa din luna lui august. Nu vom gasi clovni sau acrobati, ci un ghetar si niste lacuri si va promitem ca veti fi la fel de incantati. Cirque des Evettes sau Circul Evettes face parte din ghetarul masivului muntos Vanoise care se gaseste in departamentul in care locuim, Savoie. Vanoise constituie si prima rezervatie nationala din Franta, fiind printre cele care impun conditii foarte stricte celor care-i trec pragul. Noi ne-am aventurat de cateva ori si putem spune ca este o zona foarte ofertanta in peisaje care iti taie rasuflarea, dupa cum va veti convinge si in povestea de azi.

De aceasta data am ales sa facem o drumetie in bucla insumand 13km parcursi in 6 ore pentru 600m altitudine. Traseul incepe langa satul Ecot, situat la 2030m fiind astfel cel mai inalt sat din Franta. Este un sat pitoresc, format din cateva case construite din piata si este locuit doar vara, iarna fiind prea vitrega la altitudinea asta.

Ecot

Am inceput traseul invers, alegand sa urcam pe partea mai dificila si sa coboram pe partea mai usoara. In prima ora am avut impresia ca mergem pe o campie inconjurata de varfuri muntoase, acompaniati de raul format de la topirea ghetarilor si de flori care mai de care mai colorate si mai frumoase. Imbiati de peisaj era sa ratam traseul, care se ascunsese printre niste arbusti inalti, dar ne dam seama la timp si pentru cateva zeci de minute mergem sub umbra arbustilor pana ajungem in fata unei pasaj dificil, plin de stanci cazute de pe munte.

Trecem repede de stanci si ne rugam sa nu cada vreo una in timpul asta, dat fiind prezenta frumosului perete de munte ce era alaturi. Iesim teferi si fara picioare sclintite, insa panta devine din ce in ce mai mare, pana cand ajungem deasupra Cheilor Reculaz, printre care tasnea zgomotos de fapt raul nostru din vale. La asa priveliste, punem de o mica gustare bine meritata ca sa ne recapatam fortele si profitam si de o mica siesta la soare.

O luam din nou la pas si din acest moment incepem sa ne dam seama de dificultatea traseului pentru ca incepem sa jonglam pe stanci mari si abrupte, fiind obligati de cateva ori sa ne ajutam de maini ca sa le putem trece. Nu este de trecut pe aici pe timp ploios. Am fi prada sigura Cheilor Rebulaz, la marginea carora m-am aventurat si eu, si m-a luat cu ameteala cand m-am uitat in jos de nu mi-a mai trebuit a doua oara. Nu stiu cati metri au, dar sunt destul de inalte iar raul care trece prin defilleu curge cu o viteza ametitoare.

Cheile Rebulaz
Cineva sta cu burta la soare
Odata, a fost un mare ghetar

Spuneam ca traseul devine din ce in ce mai dificil, dar inca nu ajunsesem la partea cea mai dificila. In fata noastra nu aveam decat un perete de munte si tot aveam impresia ca dupa varful asta ajungem sus, dar varfurile se acumulau si noi numai ajungeam. Pe drum intalnim un cuplu care ne confirma ca mai avem vreo jumatate de ora pana sus si ca avem doua portiuni abrupte pe care trebuie sa le trecem pe cabluri. Poftim?!! Din tot ce citisem despre traseul asta, nu era niciunde precizat sa fim pregatiti de o mica escalada. Pana la urma am zis ca asta este, sa ajugem deocamdata acolo si vom vedea exact despre ce este vorba. Oricum, de intors inapoi nici nu era vorba, deci trebuia cu orice pret sa trecem cablurile alea. Escalada este departe de chei si prizele sunt usoare, asa ca pentru incepatori ca noi, insa vai de capul nostru daca alunecam si nu aveam mana ferma pe cablu! Jumatatea de ora s-a transformat in ora, oboseala spunandu-si cuvantul, ultimii metri terminandu-ne fizic. Insa la capat ce ne astepta? Circul.

Cirque des Evettes

Mont Séti

Circul asta de fapt este un platou intins in care acum multi ani exista un ghetar dar care s-a topit iar ce a mai ramas din el se afla pe crestele muntilor la peste 2800m altitudine. In locul lui s-au format cateva lacuri care sunt alimentate de apa scursa de pe ghetar. Acest platou formeaza un vast amfiteatru ce ofera o panorama de varfuri care depășesc 3000m. Ochii privitorului sunt prinsi in capcana. Nu stii in care parte sa te mai uiti. Peretii intunecati ai muntilor alterneaza cu zapada si gheata care le-au cucerit piscurile. Piatra, zapada, gheata si apa s-au combinat pentru a crea un ansamblu perfect, Cirque des Evettes.

Mont Séti, 3153m
Ghetarul Evettes

Facem pe rand oculul lacurilor si nu ne mai saturam de privelistea de care avem parte. In cele din urma urcam la refugiul Evettes situat la 2590m, care se gaseste exact in fata ghetarului si ne imaginam oare cum o fi sa admiri de aici un apus sau un rasarit de soare!? Ne alimentam cu apa si ne asezam in sezlonguri sa admiram si sa ascultam pentru o jumatate de ora natura.

Contemplare la 2590m
Refugiul Evettes
Cirque des Evettes

Nu ne-am fi lasat plecati, ca tare bine mai era sub razele calde ale soarelui, insa era tarziu si mai aveam de coborat vreo 2 ore. Pe prima portiune de coborare am avut companie un miel, care saracul se pierduse de turma si bantuia bezmetic, fara nici o directie. Pana la urma l-am pierdut din vedere, cine stie ce s-a ales de el. Noi am continuat sa coboram pe un drum serpuitor pana in vale, cu impresia de aceasta data ca parca se lungise muntele si noi numai ajungem odata la Ecot.

Pana acolo jos am serpuit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *