Pierduti undeva in Alpi

Luni, de Pastele catolic, francezii au liber, ceea ce le ofera un weekend prelungit sa petreaca alaturi de familie si sa profite de vanatoarea de oua cu ciocolata, o traditie de Paste, neratata mai ales de copii. Anul acesta, weekend-ul de Paste a fost devreme, adica la inceputul primaverii, cand inca temperaturile sunt scazute si vremea mai poate juca feste. De exemplu, la noi a plouat neincetat o saptamana intreaga iar in weekend-ul pascal al catolicilor a nins chiar bine. Voiam neaparat sa profitam de aceste trei zile, asa ca pe la inceputul lui martie tot cautand pe internet, am reusit sa gasim o cabana prin Alpii de Sud, mai exact in Haute-Alpes, un departament din regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur. Nu ajunsesem niciodata prin zona asta si cum vremea se anunta mai mult spre iarna decat spre primavara, ne-am zis ca iata, se nimereste bine si incheiem sezonul la inaltime. Si chiar asa a fost, pe la 1600m, un sat de agricultori, cu case si curti frumoase, cu ferme si…cu o statiune de schi in fundal. Nu ne asteptam la decorul acesta, mai ales ca proprietarii la care inchiriasem cabana nu aveau decat 3 poze pe site-ul lor si nu dadeau prea multe detalii.

Vineri dupa serviciu am imbarcat copiii, cateva haine si ceva de-ale gurii pregatite cu o zi inainte si am purces in drumul spre cabana noastra. Un drum sinuos de 3 ore si aproape pe intregime parcurs noaptea. Surpriza insa a venit a doua zi cand ne-am trezit si am deschis ferestrele: ninsese noaptea, iar peisajul ce ni se infiinta in fata ochilor era de poveste! Cei mai bucurosi au fost bineinteles cei mici, ambii doritori sa se joace in zapada. A fost un weekend de deconectare totala de la activitatile cotidiene si de conectare in familie.  Am lasat lucrurile sa vina de la sine, nu ne-am propus absolut nimic, am vrut doar sa profitam 100% impreuna cu copiii, sa ne adaptam la ritmul lor, sa radem impreuna cu ei, sa ne bucuram de lucrurile marunte. Nu am iesit la explorat zona, nu am fost la schi (oricum statiunea era deja inchisa) ci am stat in casa, am jucat cu copiii jocuri de societate, am dormit odata cu ei la pranz, ne-am fugarit in jurul mesei pana am ametit, am vizitat ferma de animale a proprietarilor, am iesit in fiecare dimineata si dupa-amiaza la o plimbare prin apropiere, ne-am jucat in zapada, am citit copiilor aceleasi 3 carti  pe care si le-au ales de acasa de nu mai stiu cate ori.

Spre deliciul copiilor am planificat si vanatoarea de oua, acest an fiind primul in care am imprumutat traditia franceza. A fost o prima tura cu oua de ciocolata ascunse de Cristi prin diferite unghere ale casei, copiii fiind mai mult decat fericiti sa le gaseasca si sa le puna in cosulete. Si vazand bucuria din ochii lor, am mai organizat una pe marginea unui lac gasit din intamplare in drumul nostru.

Am fost undeva pierduti prin Alpi, rupti parca de la realitate pentru 3 zile, cu internet slab sau mai degraba deloc, si fara nervi ca de ce nu mi se deschide pagina imediat, fara televizor, fara magazine (cel mai apropiat era in vale la vreo 20 de minute cu masina), insa cu trezire  dimineata acompaniata de cantece de cocos, iar noaptea cu latraturile si maraiturile cainilor vecinilor, niste caini frumosi, dintre aceia de tras la sanie. A mai fost o gustare luata in fata casei, pe terasa, in prezenta unui soare bland si a unor gaini motate scapate din curtea vecinului. A fost un weekend plin de momente frumoase, in care ne-am incarcat bateriile, sper suficient cat sa ne tina pana la urmatoarea escapada!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *