Prima oara cu bebe pe munte

Ne era prea dor sa mergem pe munte. Dupa atata timp, ne-am gandit, ne-am sucit, ne-am invartit si am zis ca nu se poate, gata, trebuie sa mergem macar un pic. Am zis ca o sa-i facem si lui bebe o surpriza pentru ca se apropia deja prima lui aniversare. Are deja la activ cateva escapade lungi si spre bucuria noastra nu am avut dificultati pana acum. Par sa-i placa iesirile noastre fiind foarte interesat si curios de ce se petrece in jurul lui. Ca pentru o prima intalnire cu muntele i-am pregatit o mini drumetie, pe care noi am mai facut-o acum 2 ani si ne-a placut foarte mult. Ne-am zis ca este perfecta: peisaj de vis cu Mont Blanc-ul si am socotit ca este foarte abordabila cu un bebe mic. Eram noi ”insetati” de munte dar ne-am pregatit si pentru cazul ca poate ne vom intoarce din drum. Aveam de mers in jur de o ora cu masina pana la destinatie, 2 ore traseul dus-intors si vreo jumatate de ora de cascat ochii la munti. Planurile erau mari, dar am zis sa incercam ca poate va fi bine. La ora 11 am ajuns la parcarea de unde incepea traseul. Eram in schema, intr-o ora ajungeam la Mont Clocher, punctul culminant al drumetiei noastre.

Daca pana acum Cristi avea rucsacul cel mare iar eu cel mic, tura asta a trebuit sa ne adaptam. Am luat eu rucsacul mare, iar el a avut privilegiul sa ia pe bebe in spate. Nu am mai mers pana acum cu el in spate asa de mult si nu stiam cum se va comporta si daca va suporta.  Vremea a tinut cu noi, si chiar daca erau nori nu au acoperit varful pana nu am ajuns noi sus. De data asta erau si mai multi drumeti. Les Saisises, statiunea de ski de unde pleaca drumetia, fiind foarte prizata iarna dar si vara de familiile cu copii. Unii nu prea aveau treaba cu muntele: urcau cu copilul cu tot cu carut, imbracati urban, fara minimul necesar unei iesiri pe munte.

Bebe ca de obicei a avut ochii mari si intoarcea capul in spatele lui ta-su cand in stanga cand in dreapta. Nu stiu cat intelegea, dar era un peisaj nou pentru el, un aer mai curat si mai multa liniste. Pana la urma a atipit, insa pe drum ne-am intalnit cu un nene ce cobora in vale cu un tractor si s-a trezit, iar pana pe varf nu a mai fost chip sa adoarma.

Cand am ajuns la panta abrupta inainte de varf, ne-am zis ca am reusit si eram foarte bucurosi de parca eram pe cale sa cucerim Mont Blanc-ul. Ne felicitam unul pe altul de ce idee buna am avut pentru o prima drumetie cu bebele. A fost placuta si pentru noi si pentru el. Am dus-o la bun sfarsit si ne-a dat incredere ca pe viitor sa mai incercam.

De bucurie ca am ajuns cu bine cu bebe pana sus, Cristi nu s-a putut abtine si i-a aplicat schema „zboara puiule”. La amandoi le place, dar cel mai mult celui mic. Adora sa fie aruncat in aer. Chicoteste si strange pumnii la gura. Dupa cateva zboruri ne-am asezat la masa, adica bebe ca noi eram bine mancati de acasa.

I-am aratat lui bebe muntii de la nord la sud si de la est la vest dar el a fost bineinteles mai interesat de iarba si de diversele ganganii care misunau prin ea. Cum nu stiam daca mai apucam sa revenim curand pe munte, am facut de vreo 2 ori 360° ca sa admiram panorama si am facut cale intoarsa. Bebe atat a asteptat, a adormit aproape imediat la pieptul lui ta-su si s-a trezit cu vreo 100 de metri inainte sa ajungem in parcare.

Peste o saptamana i-am sarbatorit aniversarea, tot in iarba, dar la o altitudine mai mica si mai pe langa casa.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *