Primele jucarii ale unui bebelus – mobilele tactile

Pe la 5 luni si un pic fetita noastra a inceput sa intinda degetele catre un obiect pe care i-l apropiam in campul vizual. Pentru a-i stimula si intari miscarile i-am pregatit doua mobile tactile pe care le-am suspendat de barna de sus a patului fratelui sau. Cand l-am fabricat, nu ne-am gandit ca patul asta ne va servi in dublu scop: sa-i intareasca autonomia baiatului la gestionarea odihnei si a somnului si in acelasi timp sa fie locul in care fetita noastra isi dezvolta motricitatea in primele luni de viata. Revenind la mobilele tactile, primul pe care i l-am propus a fost un clopotel de 2,5 cm in diametru pe care l-am agatat intai de un fir elastic. La randul lui, firul elastic l-am cusut de un o panglica pe care am infasurat-o in jurul barnei de lemn de deasupra patului. Elasticul ajuta la o manipulare mai usoara a obiectului odata ce bebelusul reuseste sa-l prinda cu degetele. Fetita noastra si-a dat seama repede ca acest clopotel ce i se perinda deasupra ochilor scoate un zgomot atunci cand este in miscare. La primele manipulari il prindea cu ambele maini, il analiza, il scapa printre degete, il urmarea cu privirea si incerca sa-l prinda din nou ridicand mainile spre el. Mai tarziu, cand muschii degetelor au prins putere, il tinea intr-o singura mana si-l zgaltaia pana ii mergeau fulgii. A trebuit sa-i schimb elasticul de vreo doua ori pentru ca se slabise de la atata tras 🙂

Pentru cel de al doilea mobil tactil a trebuit sa-mi folosesc dibacia la cusut, rabdarea si minutiozitatea. Este o minge puzzle, obtinuta prin asamblarea unor pernite in forma de triunghi. Fata de o minge normala, spatiul gol dintre triunghiuri ii ofera bebelusului posibilitatea sa o prinda cu degetele si sa o manipuleze fara sa-l frustreze ca nu o poate prinde/tine. Am fabricat mingea cap-coada si chiar daca mi-a luat cateva ore bune sa vad ca prinde forma, satisfactia lucrului facut de mana mea a fost cea mai buna rasplata. Trebuie un pic de material, unul inchis si altul deschis la culoare, eventual de materie diferita pentru a spori si simtul senzorial, si un ac cu ata. Un castron din bucatarie m-a ajutat sa conturez diametrul cercurilor trasate pe cele doua materiale. Diametrul ales va fi aproximativ si cel al mingii finale. Am obtinut trei cercuri cu materialul inchis la culoare (sau cu imprimeu) si sase cercuri cu materialul deschis la culoare. Se taie la randul lor in patru, iar cel colorat se decupeaza in forma ovala. Se cos pe dos doua triunghiuri si un oval, iar latura finala se coase pe fata nu inainte de a introduce vata speciala pentru tesuturi. Se obtin astfel 12 triunghiuri care dupa ce sunt cusute intre ele la colturi dau forma puzzle a mingii. Sunt multe tutoriale pe internet pentru realizarea acestei mingi, mai jos am pus cateva fotografii din diferite etape. Poate pare complicat, insa odata inteles principiul trebuie doar timp pentru a o confectiona. Am suspendat-o si pe ea de barna si i-am prezentat-o fetitei pe la aproape 6 luni, cand a inceput sa intinda mainile. Fiind destul de mare si usor maniabila s-a jucat cu ea si cu mainile si cu picioarele. Aveam planuit si un al treilea mobil tactil (un simplu inel de lemn suspendat de un fir pentru a facilita prinderea) dar nu l-am mai facut pentru ca acestea doua au fost suficiente, destul de stimulante si intens folosite. Tot intorcandu-se dupa dupa ele, i-au permis sa-si dezvolte rapid motricitatea. Nu a trecut mult timp si a reusit sa se intoarca pe stanga sau pe dreapta, sfarsind pe burta, noua sa pozitie favorita. Dupa ce pozitia la orizontala a fost istorie, am dezlegat clopotelul si mingea si i le-am lasat in apropierea sa pentru a-i stimula o miscare a corpului mai ampla, solicitand astfel muschii gatului si ai spatelui.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *