Primele jucarii ale unui bebelus – mobilul Gobbi

Incepand cu varsta de 2-3 luni bebelusul incepe sa distinga incet-incet contrastele. Pentru a-l ajuta sa-si dezvolte perceptia nuantelor, in pedagogia Montessori se utilizeaza mobilul Gobbi. Noi l-am introdus la 3 luni si jumatate si a fost pe departe cel mai fastidios si mai lung a realiza 🙂 . Mobilul consta dintr-o bagheta de 30 cm lungime pe care sunt suspendate la distanta egala 5 bile de aceeasi culoare dar in nuante diferite. Nuanta cea mai deschisa se afla la distanta cea mai mica fata de bagheta iar cea mai inchisa se afla la distanta cea mai lunga. La montajul final, bilele trebuie sa alcatuiasca un unghi de 45°. Pentru a realiza mobilul am cumparat 6 bile de polistiren de 5 cm in diametru (a 6-a a fost pentru test) si 5 fire de brodat de aceeasi culoare (am ales verde) dar in nuante diferite. Noroc ca eram inca in concediul de maternitate ca altfel nu stiu cand il terminam!

Partea complicata a constat in realizarea unei gauri care sa traverseze bila prin centrul ei. Este o etapa importanta care serveste la infasurarea firului de brodat in jurul bilei. Pentru asta am folosit o alta bagheta de lemn de 8 mm in diametru pe care am impins-o pur si simplu prin mijlocul bilei. Trebuie un pic de forta si mai ales atentie pentru a viza mijlocul. In acest mod bila va fi centrata cand va fi suspendata pe bagheta si nu inclinata. Am inlaturat cu atentie si omogen tot polistirenul din mijlocul bilei si am trecut la a doua parte complicata, cea de a infasura complet bila cu firul de brodat. Cu ajutorul unei bucati mici de scotch am fixat firul in interiorul bilei si am inceput sa o infasor trecand firul prin gaura si apoi pe exteriorul bilei, tragandu-l strans de fiecare data si fixandu-l cu degetul pe suprafata exterioara a bilei. Operatia asta am repetat-o pana am acoperit bila in totalitate. Pentru asta m-am folosit de un ac special pentru tricotat (noroc ca il aveam deja, ca altfel nu stiu daca mi-ar fi trecut prin minte, iar cu un ac normal ar fi fost si mai complicat si as fi ramas probabil fara degete) care m-a ajutat sa repartizez usor si echilibrat firul pe suprafata bilei. La sfarsit, cand bila este aproape acoperita, acul se infinge mai greu si trebuie fortat. Dupa ce am terminat cele 5 bile am spus Aleluia! Ma dureau mainile si mai ales degetele, insa eram fericita ca am reusit sa le fac corect. Cristi s-a ocupat sa le puna apoi pe bagheta si sa le echilibreze.

Fetita noastra i-a acordat atentie de la inceput insa si-a pierdut interesul dupa nici o saptamana. Ori i l-am prezentat prea tarziu ori vederea i s-a ameliorat foarte repede 🙂 . Cert este ca de fiecare data cand i l-am prezentat concentrarea a fost maxima in primele minute.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *