Primele jucarii ale unui bebelus – mobilul Munari

In pedagogia Montessori, primele obiecte care sunt prezentate bebelusului sunt mobilele vizuale. Acestea au fost gandite si concepute in functie de etapele dezvoltarii vederii bebelusului. La inceput, campul sau vizual este destul de restrans, neputand distinge decat umbre si imagini foarte contrastate. Daca in primele saptamani trebuie sa ne apropiem 20-30 cm spre el pentru a ne putea distinge conturul fetei, treptat, imaginile devin din ce in ce mai clare, bebelusul putand distinge obiecte si persoane aflate din ce in ce mai indepartate in planul vizual. Abia pe la cateva luni, vederea sa ajunge la maturitate. Primul care ii este prezentat bebelusului, dintr-o serie de patru, este mobilul Munari. Denumirea provine de la numele unui artist italian, Bruno Munari, care interesat printre altele de grafism si ilustratie, reuseste sa creeze un mobil special pentru nou-nascuti. Este un mobil complex, cel mai complicat de realizat dintre cele patru, si este alcatuit din 3 imagini geometrice simetrice. Ansamblului ii este asociat o sfera transparenta. Imaginile geometrice sunt alb-negru si il ajuta pe bebelus sa-si dezvolte campul vizual prin focus. In ceea ce priveste sfera, aceasta reflecta lumina si creaza un joc de lumini ce atrage si concentreaza privirea bebelusului. Pentru a-l realiza, trebuie respectate anumite dimensiuni si rapoarte in functie de diametrul ales al sferei.

Atunci cand m-am decis sa ma aventurez in lumea mobilelor Montessori, nu m-am gandit ca voi avea batai de cap cu realizarea si mai ales cu echilibrarea lor, partea pe care am considerat-o cea mai minutioasa. Se gasesc multe tutoriale bine explicate pe internet cu realizarea lor pas cu pas, eu l-am ales pe acestaAm avut nevoie de 3 baghete de lemn de 15cm, 25cm si respectiv 30cm lungime (bagheta trebuie sa fie subtire, a mea are 3mm in diametru), o papiota cu ata alba, un pic de scotch pentru fixare, o sfera transparenta de 5cm in diametru (a mea este din plastic, dar este preferabil sa fie din sticla pentru ca reflecta mai bine lumina), un pic de vopsea alba si de vopsea neagra (merg si cariocile). Am imprimat foile, am decupat imaginile geometrice si le-am lipit una contra celeilalte conform explicatiilor, nu inainte de a pune intre ele un fir de ata care sa-mi permita sa le leg de bagheta subtire de lemn. Odata terminate toate imaginile, am trecut la pictarea baghetelor. Ar fi trebuit sa cumpar un borcan de vopsea de culoare neagra si unul de culoare alba doar pentru 1g de vopsea! Asa ca au mers foarte bine si cariocile pe care le aveam deja in dotare. Bagheta mica am desenat-o alternativ in alb si in negru in fasii de cate 1cm inclinate la aproximativ 45°, cea mijlocie am desenat-o doar in negru, iar cea mare am lasat-o natural. Cand am inceput sa le pun pe baghete si sa le echilibrez, mi-am prins urechile! Daca m-as fi apucat de calculat toate distantele descrise in tutorial, as fi renuntat din prima. I-am pasat totul lui Cristi care a reusit intr-o jumatate de ora sa echilibreze toate elementele 🙂 . Ceea ce am respectat au fost distantele la care am asezat imaginile alb-negru fata de baghete, amplasarea pe baghete fiind facuta la ochi. Sunt recunoscatoare ca am un barbat rabdator si dedicat copiilor lui si nu ezita sa dea curs ideilor si propunerilor mele! Secretul consta sa le echilibrezi element cu element incepand de jos si urcat pas cu pas, in tot acest timp echilibrand la milimetru pozitionarea pe bagheta. Serios ca nu-i treaba simpla!

Cum nu avem inca un spatiu dedicat special ei, mi-am permis sa improvizez pe patul lui frate-sau un nido, spatiu de joaca in Montessori pentru copii cu varsta pana la 18 luni. Nu este cazul ideal, insa am posibilitatea sa asez o oglinda destul de mare atat cat fetita sa-si vizualizeze miscarile corpului in oglinda si in plus, pe stinghia de sus a patului, pot agata firul de ata al mobilului. Cum stam in chirie, nu avem voie sa batem cuie prin pereti, iar pentru ca oglinda sa nu cada am fixat-o intre o stinghie a patului si perete. Astfel este dreapta si nu inclinata, pentru ca altfel ar fi modificat perspectiva imaginii oglindite, nu risca sa cada peste fetita si o pot inlatura atunci cand proprietarul patului isi cere drepturile 🙂 . Treaba asta cu oglinda este geniala, fetita noastra fiind foarte atrasa de ea inca de la inceput. A trebuit de multe ori sa-i mai schimb pozitia cap-picioare pentru ca isi tinea capul intors numai spre oglinda. Pentru a-i concentra si mai mult privirea i-am lipit pe oglinda doua imagini alb-negru desenate rapid in powerpoint si imprimate in format A5. Ei bine, imaginile ii tineau privirea atintita cateva zeci de secunde bune, momente in care alterna miscari agitate ale mainilor si picioarelor cu momente de repaus. La inceput, eram doar noi doua acasa, eu doar observand-o din capatul celalalt al camerei. Am crezut ca are nevoie de liniste pentru a se concentra, insa m-am inselat. Cand frate-sau este acasa, casa noastra este foarte animata de trilurile si alergaturile sale, si am crezut ca ii va fi mai greu fetitei sa bage in seama decorul meu, dar ea a ramas la fel de impresionata de oglinda si de imagini. Se mai intampla totusi sa mai intoarca capul si sa deschida bine ochii atunci cand urca decibelii lui frate-sau!

Se preconizeaza prezentarea mobilului Munari incepand de la 2 saptamani de viata ale bebelusului. Noi am avut elementele pregatite inca inainte de nastere, insa nu am mai avut timp de asamblare, a mai intervenit si internarea in spital, ceea ce ne-a cam intarziat! Am reusit sa i-l prezentam fetitei noastre la 6 saptamani. Spre dezamagirea mea, nu a avut un efect imediat asupra ei. Ea continua sa se uite spre oglinda, si chiar daca mobilul valsa usor deasupra ei, abia reusea sa-i capeze putin atentia. De regula, mobilele se prezinta bebelusilor atunci cand sunt treji de-a binelea si calmi, intr-un loc care sa nu fie asociat cu locul de dormit. Asta i-ar obosi, i-ar stimula si agita si nu le-ar permite sa-si gaseasca linistiti somnul. Daca as fi stiut asta la primul copil, poate ca am fi dormit mai bine la vremea aceea! Apoi trebuie pozitionat cam la 30-40 cm deasupra pieptului bebelusului. Cum toate elementele folosite sunt usoare, asta permite o miscare lenta a mobilului, si odata ce bebelusului i-a fost atrasa privirea de unul dintre ele, ii urmareste miscarea cu privirea pret de cateva momente. Am respectat toate aceste lucruri si parca tot nu i se parea interesant. Pana la urma m-am gandit sa nu-i mai asez oglinda si sa-i suspendez numai mobilul. Miscarea a fost radicala, privirea fiindu-i acaparata in totalitate de catre mobil. Daca la inceput nu statea mai mult de 10-20 de minute, dupa 2 saptamani a fost capabila sa-l contempleze trei sferturi de ora. Asta se intampla de obicei dupa ce-si ia masa, daca vad ca vrea sa stea treaza si este interesata de ceea ce se petrece in jur, ii pregatesc mobilul, o asez pe pat si o las sa priveasca si sa observe fara ca nici unul dintre noi sa interfereze. A fost mai greu la inceput cu baietelul nostru pentru ca era ceva nou si pentru el, si chiar era si el interesat de oglinda si de mobil, asezandu-se mai mereu langa sora-sa. S-a intamplat sa traga si de mobil de cateva ori, am reusit sa-l salvez la timp, iar acum se pare ca nu-l mai atrage la fel ca la inceput si-si vede de joaca lui. Cand vad ca fetita devine foarte agitata si incepe sa scanceasca inseamna ca ori i s-a facut somn si atunci o iau si o asez in patul sau, ori s-a plictisit si atunci o iau in brate si ii vorbesc in timp ce ne plimbam prin casa sau ne asociem la joaca lui frate-sau. De obicei nu rezista prea mult si se sfarseste mai mereu cu cate un somn pe pieptul meu.

Am pregatit si un plan B, in caz ca frate-sau nu accepta sa-i folosim patul sau pentru cazul cand el se joaca pe pat. Cristi a executat in 2 minute si 3 miscari un baby gym, nu gasesc un termen echivalent in romana. Sunt 2 seturi de cate 2 scanduri, fixate la capete cu ajutorul uneia rotunde. Pentru a-l fixa bine, am facut o gaura la mijlocul fiecarei dintre cele 4 scanduri pentru a trece un fir gros, la capetele caruia am pus cate o perla de lemn si am fixat cu un nod. Am asezat o blana dedesubt, am rulat firul de ata al mobilului pe barna rotunda pana la distanta corespunzatoare si am asezat fetita. Si in aceasta varianta a parut sa fie interesata de mobil. Asfel locul este numai al ei, este portabil, putand fi asezat orinde in casa. Problema este Mitzi, pisica noastra care abia asteapta sa prinda locul liber ca sa-si scarmene gherutele in blana. In cazul nostru este un compromis pentru ca nu putem face un suport pe perete care sa permita suspendarea mobilului, insa acest baby gym nu imi place in totalitate. Din cauza stinghiilor verticale ii oculteaza bebelusului parti din campul vizual, iar pe masura ce va creste il va putea atinge cu mainile si picioarele, ceea ce ii va distrage atentia. Vom vedea cum vor evolua si cum vom adapta lucrurile pe parcurs. Deocamdata acest prim mobil a fost o revelatie pentru noi si o incursiune mai aprofundata in lumea bebelusilor. Sper si inclin sa cred ca atunci cand i-l prezint fetitei noastre ca ii face placere sa-l priveasca.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *