Rendez-vous la Atlantic: Insula Aix

La 45 de minute cu vaporul de La Rochelle se afla insula Aix. Ne-am incumetat la experienta, desi conditiile nu ne erau prielnice: era pentru prima oara cand bebele nostru urca pe un vapor, plecam fara masina pentru ca pe insula circulatia automobilelor este interzisa si in plus, trebuia sa ne pliem dupa orarul dus-intors al vapoarelor. Totul a fost bine insa, fara rau de mare, chiar ta-su l-a scos pe punte sa-l gadile nitel vantul, iar de cand am ajuns pe insula si pana aproape de plecare a dormit. Inainte de a ajunge pe insula, dupa cum era specificat in programul vaporului pe care l-am ales, am dat un inconjor la Fort Boyard, la origine fiind construit pentru a apara tarmul de invazia englezilor, mai apoi a servit ca inchisoare iar in zilele noastre asigura decorul unui show televizat cu acelasi nume (pe care nu l-am urmarit niciodata!).

Fort Boyard

Odata debarcat pe insula, iti dai seama de ”mirosul militar” al insulei. Construita ca o fortareata, de cum parasesti puntea si intri pe poarta principala te intampina un camp larg brazdat de mai multe alei. Aleea principala te duce direct in buricul targului, de unde iti poti inchiria o bicicleta pentru a putea strabate linistit toata insula in vreo 3-4 ore, numai bine pana la ora de plecare a vaporului. La intrare sta recent renovatul si singurul hotel al insulei, hotelul Napoleon. Desi vestitul om de arme nu a stat decat 3 zile pe insula, chiar inainte de a se preda englezilor, insula ii poarta amprenta si astazi, avand chiar si un muzeu dedicat imparatului francez.

 

Luand la pas micul orasel te lovesti pe toate trotuarele de tufe de nalbe, ca am si renuntat si am trecut pe strada, pentru ca oricum nu putea trece nici o masina. Singurele masini care circula sunt cele de intretinere a insulei. Sau se poate sa intalnesti cate o caleasca trasa de doi cai vanjosi, o solutie de a face turul insulei ghidat. Am fost surprinsi sa descoperim ca insula are un cinematograf si o biblioteca. Nu stim daca sunt de actualitate sau au ramas incremenite in epoca lui Napoleon. Cert este ca amandoua erau inchise, fara vreun afis sau vreo informare pe usa.

Cum insula are doar 700m in latime, ne-am departat de centru si ne-am indreptat spre margine sa admiram vapoarele din larg si sa ascultam cantecul pescarusilor. Am ajuns si aici la reflux, cand apa era retrasa bine si am putut vedea cum localnicii isi desfasoara activitatea in largul marii: cresterea stridiilor. Inafara de centru unde te ingramadesti sa apuci ceva de mancare la ora pranzului, in rest nu esti sufocat de turisti, desi statiscile spun ca de la cei fix 219 de suflete anuale, in sezonul de vara se ajunge la 5000. Seara, dupa ce ultimul vapor aduna cei din urma turisti, insula isi recapata linistea. Sunt multi cei ce au o casa de vacanta si vin sa-si petreaca vara aici, sa-si incarce bateriile si pe buna dreptate ca este locul ideal.

Am revenit apoi mai spre pamant cautand un pic de umbra pentru ca siesta lui bebe sa se indeplineasca pana la final.O jumatate de ora cat ne-am plimbat ni s-a parut ciudat ca nu am auzit strop de motor de masina. Un clinchet de bicicleta ”ne mai speria” linistea. Bebe s-a trezit la sfarsit cand aproape trebuia sa ne pregatim de imbarcare. Nu am putut schimba biletul pentru urmatorul vapor asa ca el s-a bucurat cateva minute de insula Aix, insula in care daca stai cateva zile, sigur te intorci zen.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *