Rendez-vous la Atlantic: Insula Ré

Pentru a ajunge la trebuie sa platesti. Ori pe vapor ori pe pod, de scapat nu scapi. Banii ajung in bugetul insulei si sunt folositi pentru protejarea si intretinerea insulei. Am auzit ca si podul ce duce spre Oléron va fi taxat din 2016 daca se voteaza legea. Fata de salbatica Oléron, pe Ré totul este asezat la locul lui, curatat si aranjat, imaculat. Case albe cu obloane in nuante de verde pana la gri, toate la acelasi nivel, strazi pietonale intinse. Pe Ré, supranumita si insula alba, linistea este la ea acasa.

Ai impresia ca timpul trece mai incet, cu toate ca ni s-a parut ca turul insulei l-am terminat repejor. Insula este mica, 30 km lungime si 5 km latime maxima. Cu toate acestea, la fel ca vecina ei Oléron, este impanzita de piste ciclabile. Bicicleta este cuvantul de ordine. O fi ea mica insa detine doua sate care fac parte din cele mai frumoase din Franta: La Flotte la sud si Ars-en-Ré mai la nord. Ne-au placut amandoua. In primul misuna destul de multi turisti, in al doilea te pierzi printre stradutele pietonale pustii. De cand insula a fost legata de continent prin pod, a inceput sa se deschida incet-incet spre turism. Acum este perfect adaptata si recomandata familiilor cu copii, incepand de la cazare si terminand cu diferite activitati. Si intr-adevar sunt foarte multe cele ce o aleg ca destinatie pentru vacanta de vara.

La Flotte

„Capitala” insulei, Saint-Martin-de-Ré este ca toate celelalte, un fost sat pescaresc invadat din ce in ce mai mult de turisti. Curios este ca in decorul asta de carte postala se ascunde un lucru de care insularii nu sunt prea mandri. Inca din anii 1700 insula a fost folosita ca centru de detentie. Astazi, penitenciarul cu cei 400 de detinuti de langa Saint-Martin-de-Ré este principalul angajator al insulei. Pe noi nu ne-a deranjat, am fost poate prea fermecati de insula care ne-a transpus intr-o stare de beatitudine de care vorbeam la inceputul acestei serii. Nu am strabatut toate colturile insulei, dar din ce am vazut si simtit pe unde am mers, ne-am promis vom reveni peste cativa ani.

Saint-Martin-de-Ré

Ars-en-Ré

Aici am facut prima plaja in formula de trei. Ne-am oprit la La Couarde-sur-Mer pe la sfarsitul dupa-amiezii, tocmai cand oceanul incepea sa acapareze din ce in ce mai mult din uscat. Am scaldat doua picioruse de bebelus si ne-am luat la revedere. Cum a descoperit nisipul nu mai era chip sa-l tinem nici pe patura, nici in cortul sau anti-uv. El voia sa exploreze toata plaja si sa controleze paturile vecinilor. Am inteles si ne-am resemnat ca mers la mare, tolanit la soare, eventual cu un cocktail in mana nu va mai fi posibil.

Plaja La Couarde-sur-Mer

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *