Road trip prin Toscana #4 – Printre colinele sieneze

In imaginatia majoritatii dintre noi, Toscana inseamna dealuri si coline valurite, cu lanuri intinse de grau, cu livezi de maslini, cu case de piatra cocotate in varful colinelor si drumuri de tara presarate cu chiparosi. In articolul de astazi si in urmatoarele ne vom delecta cu aceste peisaje tipice toscane. Pentru a putea explora pe indelete am ales o cazare centrala, in satul Buonconvento, la vreo 30 km sud fata de Siena. Insa pana sa ajungem la el ne-am gandit sa ne mai clatim ochii pe drum, asa ca nu am ales cea mai scurta varianta de parcurs ci am ocolit un pic, adica un pic mai mult.

Varianta pe care am ales-o a fost Quercegrossa – Castelnuovo Berardenga – Rapolano Terme – Asciano – Chiusure – Buonconvento. Ultimele trei sate fac parte din aria numita Sienese Crete, in traducere libera colinele sieneze, un peisaj aparte format din coline ce detin un sediment de origine marina cu un continut ridicat in minerale. Pe unele locuri ai impresia ca te gasesti pe alta planeta, atat de neobisnuite vederii omului sunt! Aria face parte din provincia Siena si in trecut asigura cerealele necesare familiilor din Siena si a celor ce lucrau pamantul. Astazi, familiile isi asigura singure traiul lucrand pamantul din jurul caselor cocotate pe varful colinelor. Pe vreo cativa kilometri buni nu am vazut altceva decat dealuri cu lanuri vaste in varful carora se afla cate o casa a carui drum de la sosea pana la poarta era presarat cu chiparosi. Soseaua serpuieste printre dealuri cu nu mai mult de 60km/h asa ca imaginile ce ni se defilau de-a lungul drumului s-au putut impregna usor in minte. Ne-am oprit si de cateva ori pe marginea soselei sa tragem un suflu si sa ne apropriem un pic din linistea ce domnea aici.


Intr-un sfarsit ne-am indreptat spre Rapolano Terme. Fondat pe vremea romanilor datorita izvoarelor de apa termala ce se afla in apropiere, astazi Rapolano Terme este un sat de 5000 de locuitori foarte linistiti. Abia daca am vazut doi-trei, din care unul era un agent de curatenie a strazii, in ora in care am petrecut-o plimbandu-ne prin el. Inconjurat de ziduri de piatra ce dateaza de pe vremea romanilor, intrarea propriu-zisa o constituie un arc ce da direct in piata principala unde se afla primaria, brutaria si un magazin alimentar. Accesul cu masina este limitat si doar cei ce locuiesc aici au voie sa intre. Este de altfel o regula pe care am observat-o in majoritatea satelor prin care am trecut. Oricum Rapolano Terme este intortochiat si cu stradute inguste, se face usor la pas. Cu toate ca am avut o vreme mohorata si cativa stropi de ploaie, nu ne asteptam sa ne placa asa de mult. Este genul de sat asemanator celor din Provence, in care gasesti o liniste desavarsita, fara zgomot de motoare ci doar din cand auzi rasunand un glas de om sau un scancet de bebelus printr-o fereastra lasata deschisa.

Rapolano Terme




Am lasat Rapolano Terme in linistea lui si ne-am continuat drumul mai departe spre Asciano. Este un sat linistit asezat de-a lungul unei strazi pietonale si nici bine nu facuseram cativa pasi ca dinauntrul unui restaurant rasuna un post de televiziune romanesc! Restaurantul era gol asa ca am continuat de-a lungul strazii. Am ajuns pe la ora pranzului insa era cam pustiu pe la terase asa ca am preferat o focaccia de la brutar pe care am savurat-o in parcul de peste drum. Aici toata lumea se cunoaste si-si da buna ziua, pardon „Ciao!”. Ca nu fim nepoliticosi salutam si noi pe toti cei intalniti insa cu „Buongiorno!” pentru ca „Ciao!” ni se parea familiar si nu eram decat in trecere. Batea vantul si prin sat, nu foarte multa lume, un grup de persoane in varsta ce mai discutau aprins in mijlocul strazii. Am dat si peste un magazin romanesc, din intamplare. Era inchis, asa ca nu ne-am putut potoli nici o pofta. Am inghitit in sec si am plecat spre cazarea noastra din Buonconvento.

Asciano

Insa pana sa ajungem in Buonconvento peisajul ne-a surprins in continuare, ceea ce a facut sa ne oprim des si sa ne amanam si mai mult sosirea. Noroc ca am avut o gazda intelegatoare si i-am trimis un sms cu ora la care am preconizat ca vom ajunge. Am trecut chiar si pe langa o manastire, Monte Oliveto se numeste, nu am vizitat-o pentru ca ne lungeam prea mult si incepuse deja sa ploua serios. Ne-am oprit undeva pierduti printre drumurile de tara sa vedem trenul cu locomotiva cu aburi. Este un tren de epoca veche ce propune turistilor o plimbare la bord prin diferite zone ale Toscanei. Se numeste Treno Natura, nu trece in fiecare zi, ci are are un calendar pe sezon pentru fiecare statie. Nu am fost la ora trecerii sale asa ca ne-am multumit sa admiram podul pe care trece si peisajul din jur.

Colinele sieneze – In trecere pe langa manastirea Monte Oliveto


Manastirea Monte Oliveto ascunsa intre chiparosi

Undeva intre Asciano si Buonconvento

In plan apropiat se vede podul de cale ferata pe unde trece trenul cu aburi

Intr-un sfarsit, am ajuns si in Buonconvento. Soarele se pregatea de acum sa apuna, semn ca aici vremea fusese mai darnica chiar daca ploaia isi facuse de cap. Ne-am luat cheile de la apartamentul ce-l inchiriasem si am iesit repejor sa cumparam de-ale gurii. Am profitat sa facem o trecere in revista rapida si ne-am dat seama de ce Buonconvento face parte din cele mai frumoase sate din Italia. Asa am inteles si de ce cazarea a fost cea mai scumpa din cele trei care le-am avut, l-am ales insa pentru ca era un loc strategic in road-tripul nostru. A doua zi, dupa ce ne-am intors dupa o alta zi plina de drumuri, l-am luat mai pe indelete la pas. Satul este inconjurat de ziduri inalte ce dateaza din secolele XII-XIII si isi pastreaza si astazi interiorul medieval. Apartamentul in care am stat face parte dintr-o cladire ridicata din secolul XVI. Camerele mari, inalte, cu solul din piatra. De-a lungul zidurilor te poti juca de-a v-ati ascunselea printre culoarele ce fosneau acum ceva vreme de viata medievala. Singurul prin care am trecut a fost Via del Sole. Centrul vechi nu are mai mult de 300m lungime si este presarat cu cateva terase dragute ce te invita la o gustare, la un pahar de vin sau la o ciocolata calda. Chiar si gazda noastra avea un restaurant si ne-a invitat sa-i trecem pragul, insa noi ne-am pregatit toate cinele, insotite bineinteles de cate un vin din regiune.

Intrarea in Buonconvento

Via del Sole

Buonconvento – centru vechi





Am innoptat trei seri in Buonconvento, inainte de a ne lua talpasita si mai spre sudul Toscanei, la mare. Insa pana acolo aveam sa descoperim multe alte locuri frumoase, locuri despre care vom povesti in episoadele urmatoare.

Pentru celelalte povesti ale road trip-ului nostru prin Toscana selectati mai jos:

Cu bebe prin Toscana
Road trip prin Toscana #1 – O zi in Siena si o surpriza la inserat
Road trip prin Toscana #2 – Volterra, in orasul vampirilor
Road trip prin Toscana #3 – San Gimignano, orasul turnurilor
Road trip prin Toscana #4 – Printre colinele sieneze
Road trip prin Toscana #5 – Val d’Orcia
Road trip prin Toscana #6 – Montepulciano si drumul serpuit din Monticchiello

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *