Sardinia // Road-trip pe coasta de sud

Cand ne-am hotarat sa petrecem o saptamana de vacanta in Sardinia, ne-am dat seama ca insula este destul de mare si ca nu are rost sa fugim dintr-o parte in alta pentru a vedea totul. Ne-am hotarat sa ne punem bagajele in sud si sa-l exploram atat cat putem impreuna cu copiii. In luna mai, temperaturile incep sa fie destul de agreabile, apa fiind inca rece, insa multe dintre plajele Sardiniei sunt tip piscina, adica dupa cativa metri buni de la intrarea in mare, apa abia iti ajunge la genunchi, ceea ce face sa fie un pic calda atat timp cat soarele este pe cer. Iar asta este perfect pentru copii si pentru snorkeling! Noi nu venisem cu gandul de stat la plaja, desi am prins doua zile chiar calduroase, ci mai mult ne-am odihnit pe plaja, copiii balacindu-se in apa si jucandu-se in nisip. Nu ne-am pregatit nici macar un plan de ce vrem sa vizitam. Am descoperit cate un pic in fiecare zi, ajutati din cand in cand de ghidul Michelin, care nici de tura asta nu ne-a dezamagit. Am constatat chiar ca in ultima editie, Michelin a introdus si o categorie cu recomandari pentru familiile cu copii. Ne-am cazat in sud-vestul insulei, intr-o casa situata departe de drumul principal dar care era la nici 5 minute de o plaja imensa.

Intre cateva zile innourate, una cu ploaie si restul mai mult cu soare ascuns dupa nori, am reusit sa facem un tur al coastei de sud, ramanand mai mult la malul marii si mai putin in interiorul insulei, asta mai mult pentru copii, pentru ca aproape in fiecare zi cereau sa vada marea. A doua insula din Mediterana dupa Sicilia, Sardinia detine o istorie bogata, aflandu-se mult sub influenta genovezilor si a catalanilor. Desi se afla intr-o crestere usoara a afluentei de turisti, 80% dintre ei vizitand-o in lunile iulie-august, Sardinia conserva inca un peisaj protejat si un patrimoniu important, cele mai importante vestigii fiind cele nuragige, gasindu-se si astazi presarate pe toata suprafata insulei. Sudul Sardiniei ne-a placut la nebunie, descoperind o insula aproape salbatica, putin atinsa de mana omului, cu locuri incredibile si plaje care mai de care mai fine, mai albe sau mai galbene, cu peisaje ametitoare, lasandu-ne amintiri de neuitat. Insula a fost mult timp exploatata pentru minereuri, fiind bogata in fer, zinc, plumb sau argila, granit, carbon, astazi aproape toate minele fiind parasite. Multe dintre ele sunt inca in picioare facand parte acum din exploatarea turistica, propunand diferite vizite si circuite. Ne-au placut plajele insulei, unele dintre ele fiind imense, intinzandu-se pe cativa km de nisip. Am avut chiar ocazia sa admiram cateva dintre ele de la inaltime, iar cand soarele este la rendez-vous apa capata o culoare incredibila de verde deschis. Aici nu intalnesti palmieri ci tufisuri de cactusi enormi, unele le-am zarit si pe cateva coline destul de inalte, acoperindu-le aproape in intregime. Accesul la cateva locuri mai ascunse cere un pic de aventura, insa asta este tot farmecul, pentru ca peisajul ce te acompaniaza te surprinde la fiecare 100m, iar locatia finala merita cu desavarsire.

Cam asta am facut noi intr-o saptamana, am strabatut sudul de la est la vest, am facut dus-intors de mai multe ori, pentru a ajunge in diferite locuri, cand pe drumul ce contureaza litoralul, cand pe drumul interior serpuind printre coline. Asadar, iata circuitul in sudul Sardiniei, incepand cu punctul cel mai sud-estic la care am ajuns si terminand cu cel mai sud-vestic :

♥ Punta Molentis

Perla plajelor din Villasimius serveste din cand in cand drept cadru pentru filme ce par a fi turnate in Caraibe: o plaja si o apa de vis! Villasimius este un inceput de statiune turistica pe aceasta parte a insulei, care deocamdata nu da impresia de monopol si sufocare. Este o zona brodata de plaje si cricuri separate de recifuri si faleze, iar de-a lungul rutei panoramice nu stii la care sa te opresti si sa admiri. Noi ne-am oprit la Punta Molensis intr-una din zilele cu soare si i-am putut admira apa atat de cristalina prin care se perindau nelinistiti pesti si crabi. O fasie de nisip in forma de semiluna se scalda intr-o apa de nuante turcoaz. Am putut-o admira de la inaltime, escaladandu-i un colt de faleza si printre boscheti, cactusi si scarabei am reusit sa ajung aproape de varf. Plaja era aproape pustie in perioada asta, sezlongurile erau goale, astfel ca am putut profita de prima baie si de primul bronz linistiti chiar daca nu am fost echipati in costume de baie. Este genul de loc in care ajungi dupa o ramificare nesemnalizata a strazii principale, pe un drum argilos si alunecos pentru ca plouase in ultima perioada, insa nu am regretat deloc abaterea de la drum.

♥ Porto Giunco

In aceeasi zi, spre sfarsitul dupa-amiezei si pentru ca se afla in drumul de intoarcere spre casa ne-am oprit la Porto Giunco. Dupa un drum amenajat printre boscheti aflati sub protectia florei litoralului, am dat de o plaja larga ce cuprinde de fapt mai multe plaje consecutive. La capatul estic al acestora se afla un turn aragonez, de la care se poate observa o panorama impresionanta: o fasie de nisip desparte marea de etangul Notteri, insa parca ai impresia ca vezi doua mari, una de culoare albastru deschis si alta de albastru cenusiu. Etangul constituie habitatul multor pasari flamingo, destul pe raspandite pe intreaga insula, si a altor pasari rare.

♥ Mari Pintau

Continuandu-ne drumul spre casa ne-am oprit si la Mari Pintau, o plaja la care ajungi dupa cativa metri petrecuti printr-o padure de pini. A fost singura plaja cu pietre la care am ajuns, insa si aici, ca mai peste tot pe unde am umblat, natura nu a incetat sa ne uimeasca: palcuri de floricele mov rasarite printre pietre imblanzesc parca decorul si dau plajei o alura romantica. Cum ajunsesem aproape de apus, nu era nimeni pe plaja infara a doi indragostiti care nu au parut absolut deloc deranjati de prezenta noastra.

♥ Nora

Intr-o alta zi in care se anuntau multi nori pe cer si cateva picaturi de ploaie, am decis sa mergem la Nora, cel mai vechi sit antic din Sardinia. Primele sapaturi arheologige au fost efectuate la mijlocul anilor ’90 aducand la iveala un oras de pe vremea fenicienilor, cu multe parti inca foarte bine conservate: teatru si templul roman, forumul si multe mozaicuri. Are avantajul de a se afla pe bratul unui istm, ceea ce-i confera o frumusete aparte avand marea in fundal. Pentru cei interesati de arheologie si speologie acest loc este perfect. Am fost si noi curiosi sa-l vedem insa odata ajunsi la fata locului ne-am dezumflat nu de la pret, ci pentru ca vizita nu se putea realiza decat in compania unui ghid pe parcursul a unei durate de 1h30.  Cine s-ar inhama la asa ceva cu doi copii mici!? Dezamagiti, pentru ca situl chiar merita o vizita, am facut stanga imprejur si ne-am plimbat pe malul marii, descoperind fara sa vrem chiar in spatele situl Nora niste barci pescaresti printre care ne-am alergat cu copiii si ne-am jucat cu algele uscate de la mal. Cred ca au apreciat de o mie de ori lucrul asta decat daca i-am fi supus vizitei arheologige. Iar cand sa plecam, pentru ca cei cativa stropi de ploaie se transformasera intr-o ploaie adevarata, am zarit un afis cu o broasca testoasa pe care scria destul de mic: centru de salvare a animalelor marine din zona. Am intrat bucurosi pentru ca centrul poate fi vizitat si copiii au putut observa cateva acvarii cu pesti ce serveau drept studiu pentru crecetatorii centrului, cateva explicatii despre balene, schelete gasite de-a lungul timpului, un microscop la care am putut observa un esantion de plancton si o broasca testoasa din rasa caretta-caretta ce se afla in readaptare intr-un bazin cu apa. Zona este frumoasa si merita o oprire de o zi, sunt multe etanguri cu pasari si multe drumetii si plimbari prin padure pentru a descoperi fauna si flora.

♥ Chia

Continuand drumul, un pic mai la sud am ajuns la Chia, o alta zona antica care pe vremuri era legata de un drum roman de Nora. Astazi, de-a lungul coastei se dezvaluie o multitudine de plaje si cricuri care te imbie sa te opresti si sa te scalzi in apa lor cristalina si transparenta. Sub cateva picaturi de ploaie, ne-am oprit pret de cateva minute la Tuerredda, considerata una dintre cele mai frumoase plaje sarde, datorita finetii nisipului alb si a transparentei apei. Multi nu ezita sa afirme ca aici se afla un mic colt de Caraibe! Si intr-adevar, odata dati jos din masina si ajunsi pe plaja, transparenta apei la mal si culoarea turcoaz intrezarita de pe cateva stanci te plaseaza imediat intr-un decor de carte postala. Pacat ca nu am avut parte de cateva raze de soare, culoarea apei ar fi fost si mai pronuntata!

♥ Porto Pino

Un loc in care am savurat unul dintre picnicuri, Porto Pino este o fasie de dune de culoare alba ce se intinde pe cativa km. La baza este un port pescaresc, insa ceea ce il face faimos sunt dunele de nisip. Dupa picnic ne-am plimbat de-a lungul malului jucand baseball cu niste bureti interesanti de mare, am tras linii prin nisip cu betele de pe plaja si am alergat. Si numai bine cand ne apropiasem de iesirea de pe plaja, a iesit si soarele si ne-am horarat sa mai ramanem cateva minute, care s-au tranformat in 2 ore de plaja. De data asta am avut costumele de baie la noi, asa ca toata lumea a putut profita de apa si de soare.

♥ Sant’Antioco

In sud-vestul insulei se afla doua insule independente de Sardinia, Sant’Antioco si Sant Pietro, fiecare diferita si ambele meritand la fel de mult o vizita. Alegerea nu a fost usoara, pentru ca aveam o singura zi pentru a ne decide unde mergem, intre una dintre cele doua insule sau Cagliari. Am ales Sant’Antioco si cu cat o parcurgeam, ne minunam la tot pasul de frumusetea ei. Cu siguranta, Sant Pietro si Cagliari sunt de vazut, insa pe Sant’Antioco am avut impresia ca suntem pierduti de lume. Inafara de cele doua orase principale, Calasetta si Sant’Antioco, ce sunt un pic mai active, restul insulei invita la liniste, meditatie si contemplare. Niciunde pana acum nu am mai trait sentimentul asta. Ne-am spus ca nu avem mare lucru de vazut, ca o sa-i facem repede turul si la amiaza vom fi deja acasa, insa am ”pierdut” toata ziua pe insula asta, oprindu-ne intr-o gramada de locuri, fiecare diferit, cu un peisaj incantator in care nu auzeam mai mult decat bazaitul insectelor ascunse in vegetatia bogata a insulei. Calasetta-Nido dei Passeri-Cala Lunga-Capo Speroni-Turri-Maladroxia, sunt cateva dintre locurile prin care ne-am oprit si care ne-au facut sa ne intrebam cum ar fi sa traim ca oamenii de pe insulita asta, simplu, inconjurati doar de natura! Am fi capabili sa lasam totul pentru a duce o viata simpla, bucurandu-ne de lucruri mici si respirand doar parfumul florilor de camp!?

♥ Portoscuso

Daca vreti sa mancati una dintre cele mai bune inghetate din viata voastra trebuie sa mergeti la Portoscuso! Asta ne-a spus gazda noastra la prima intalnire, odata gustata devii dependent. Si asa a fost, plus ca pe langa asta cupele erau enorme pentru un pret destul de mic. Portoscuso, este un alt oras pescaresc, pe vremuri un centru important pentru descarcarea barcilor pline cu ton, astazi devenite muzeu intr-un loc ascuns intre niste cladiri de la malul apei. Am dat de ele din intamplare, nici o semnalizare nu era prin zona, si in timp ce restul trupei savura inca inghetata eu m-am plimbat printre stradutele din zona, admirand florile, adica toate soiurile de cactusi si plante grase, din gradinile si de pe la ferestrele localnicilor. Am venit aici de trei ori, pentru ca se afla la doar 5 minute distanta de mers cu masina fata de casa noastra.

♥ Gonessa

Cativa km pe un drum argilos flancat de o parte si de alta de tufe enorme de cactusi, un contur al muntilor in fundal, chiar si o ciocanitoare care nu prea voia sa ne lase calea libera, acesta a fost cotidianul nostru in Sardinia cand plecam si ne intoarceam la casa pe care o inchiriasem in Gonessa. Situata pe partea de sud-vest, Gonessa ca oras nu prea ne-a incantat cu doua exceptii: pizzeria delicioasa de la care ne-am aprovizionat vreo 2 seri si plaja din apropiere pe care am descoperit-o inca din prima zi de cand am ajuns. Enorma, cu nisip fin si alb, cu valuri impresionante si cu apusuri de soare incredibile. Apusuri pe care le zaream si de pe teresa casei, printre crengile de maslini. Gazda noastra a fost de nota 10, propunandu-ne chiar sa o contactam direct data viitoare pentru a negocia un pret mai mic la cazare, valabil si pentru prietenii nostri, daca sunt interesati sa petreaca un sejur aici. Si pot sa spun ca pentru noi a fost top!

♥ Porto Flavia – Masua

In Porto Flavia se aflau pe vremuri mai multe instalatii miniere. Unele dintre ele au fost construite in asa fel incat surplombeaza marea. Coborand in jos inspre mare ajungem la Masua, un satuc al carei plaje este inconjurata de roci inalte rosiatice. Cateva scari abrupte conduc la un loc minuscul cu un atelier improvizat pentru reparatia barcilor pescaresti. In larg, pluteste parca pe apa, Pan di Zucchero, o bucata de roca calcaroasa inalta de 133m ce serveste drept adapost multor pasari rare. In Sardinia, se gasesc multe astfel de formatiuni singulare de roca de-a lungul tarmului, unele avand forme care mai de care mai bizare, de unde si denumirea specifica.

♥ Cala Domestica

Situata pe coasta de sud-vest, Cala Domestica este amplasata intre niste stanci calcaroase albe. Este o plaja cu nisip amestecat cu pietris si captusita cu boscheti tip mediteranean. Am facut o plimbare de-a lungul bratului drept ce conduce spre un tunel sapat in stanci. Aici ne-am oprit pentru ca nu eram echipati de escalada, iar copiii s-au amuzat sa arunce cu pietre de pe stancile inalte de cativa zeci de metri. Pentru a proteja flora, o pasarela face legatura din parcare pana la plaja. De partea stanga a bratului, un turn ce dateaza de pe vremea ocuparii spaniole, vegheaza deasupra plajei. O familie cu copiii se avantase chiar pana la el, spunandu-ne ca de acolo privelistea este impresionanta.

♥ Buggeru

Situat intre doua coline, Buggeru este un fost oras minier, a carui cele cateva case colorate aluneca parca spre mare. Aici am degustat mai multe feluri de foccacia si cateva mini-patisserii tipic sarde. Ploaia nu a vrut sa ne dea pace, insa tot ne-am plimbat prin oras ajungand pana in port unde copiii nu au ezitat sa se joace printre baltile de apa si sa admire florile primavaratice ivite printre localurile abandonate.

♥ Portixxedu

Urcand un pic mai sus ajugem la Portixxedu, o alta plaja imensa flancata de faleze sombre ce surplombeaza marea. Desi soarele era pe cer, am avut parte de un vant ce nu prea ne-a lasat sa profitam linistiti, insa tot am coborat cateva trepte pana la barcile colorate lasate la uscat pe o terasa aflata deasupra plajei. Apoi cu masina ne-am plimbat de-a lungul plajei putandu-i aprecia in aceasta perioada pustietatea. In lunile de vara banuiesc ca este asaltata, avand in vedere locurile de parcare situate de o parte si de a alta a soselei ce o contureaza. Cu Portixxedu se incheie road-trip-ul nostru din sudul Sardiniei.

Ce le-a placut copiiilor, pentru ca in primul rand la ei ne gandim cand ne planificam orice escapada:

♥ joaca intr-o barca pescareasca de la Nora

♥ observarea planctonului la microscopul din centrul de salvare a faunei marine de langa Nora

♥ joaca cu pietrisul din gradina gazdei

♥ datul mancarii pisicilor venite parca dintr-o data din curtile tuturor vecinilor 🙂

♥ savurarea la sfarsitul dupa-amiezei a unei inghetate cum numai in Italia gasesti

♥ jucatul in nisip si balaceala in mare, activitatea preferata in unanimitate

♥ observarea pasarilor flamingo din masina sau de pe malul etangurilor

♥ picnicurile in aer liber, savurate fara obiectie

♥ adunatul scoicilor de pe plaja

Ce ne-a placut mie si lui Cristi:

♥ salbaticia si prezervarea insulei

♥ posibilitatea de a campa oriunde fara probleme

♥ culoarea turcoaz a apei ce inconjoara toata insula

Si pentru incheiere, un montaj video ce surprinde cateva dintre momentele petrecute pe aceasta insula care ne-a vrajit de-a binelea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.