Satele tipice din Tara Bascilor

Ivite dintr-o data de nicaieri, amplasate pe pante sau la poalele muntilor, satele basce au multe de oferit calatorului ce se gaseste in drumul lor. Daca te plimbi pe drumurile mai laturalnice, din cand in cand iti mai rasare in cale cate o casa singuratica, mare, alba, cu acoperis rosu si barne ce-i infrumuseteaza fatadele in rosu si verde, culorile Tarii Bascilor. Fara nici o indoiala iti dai seama ca te afli pe taram basc si de la prima vedere esti sedus de aspectul traditional si stilul lor arhitectural.

Noua ne-a placut la nebunie sa ne plimbam printre ele si prin ele, sa le descoperim pe fiecare in parte, toate asemanatoare dar in acelasi timp diferite. Ceea ce le caracterizeaza pe toate inafara de casele alb-rosii, este frontonul din centrul fiecarui sat. Un zid inalt pe care este desenata stema Tarii Bascilor, in fata caruia se afla un teren mare, cancha. De-a lungul terenului se gasesc cateva trepte in forma de amfiteatru pentru spectatori. Pe vremuri, satenii jucau pelota basca, caci asa se numeste jocul ce implica aruncarea mingei cu pelota inspre fronton si recuperarea ei odata ce cadea pe cancha. Pelota este ustensila in forma de coca in care se gasea mingea. In ziua de astazi tinerii se aduna in fata frontonul sa joace squash, dar mai sunt organizate si concursuri de pelota pentru a intretine traditia.

Locul pentru jocul de pelota sau squash in satul Sare

In primele zile ale vacantei noastre am prins o vreme cu cer acoperit si cu ploaie asa ca am decis sa le alocam descoperii satelor tipice din Tara Bascilor. Primul in care am ajuns a fost Espelette, satul ce poarta denumirea cunoscutului ardei de Espelette, care cel putin in aceasta regiune a inlocuit de vreo cateva secole in bucatarie piperul negru. Ardeiul de Espelette este un ardei dulce, folosit la diferite tipuri de mancaruri basce dandu-le gustul sau specific. La sfarsit verii, casele din Espelette isi reinnoiesc decorul exterior cu siraguri intregi de ardei rosii. Prin satele pe care le-am colindat, l-am gasit aproape pe la toate magazinele locale, un borcanel de 10g avand un pret de 5€. Este o marca inregistrata cu apelare de origine controlata (AOC), si doar anumite sate au voie sa utilizeze denumirea de fabricant de ardei de Espelette, asta pentru ca se foloseste un anumit tip de ardei ce este cultivat dupa anumite reguli si trebuie sa respecte multe criterii de calitate.

Espelette este un sat linistit pe fond de alb si piperat cu mult rosu, majoritatea magazinelor sunt pentru turisti, ce propun diverse produse locale si din care nu se poate sa pleci fara ceva. Noi ne-am luat sarea si piperul (pardon ardeiul), ca doar astea sunt cele mai importante la casa omului!

Espelette: casa basca decorata cu siraguri de ardei pusi la uscat

Prin Ainhoa am fost mai mult printr-o trecere rapida pentru ca ploaia si-a facut de cap insa tot i-am facut un tur rapid prin centru. Este clasat unul dintre cele mai frumoase sate din Franta. De-a lungul strazii ce traverseaza satul, casele sunt aliniate una dupa alta la aceeasi inaltime. Ceea ce mai sparge un pic peisajul sunt cele cateva case ce au barnele colorate in albastru sau verde. Rasadurile multe de flori plantate si ingrijite de primarie si cele atarnate la ferestrele localnicilor completeaza frumusetea locului.

Primaria din Ainhoa

Insa cea mai mohorata si mai ploioasa zi am prins-o la Saint-Jean-Pied-de-Port, cel mai indepartat sat la care am ajuns. Proaspat laureat in clasamentul celor mai frumoase sate din Franta, Saint-Jean-Pied-de-Port se gaseste pe drumul de pelerinaj spre Saint-Jacques-de-Compostelle. Centrul vechi este inconjurat de ziduri inalte inauntrul carora se gasesc multe popasuri si obiecte aferente pentru pelerini. Nu ne-a fost de mirare ca la terasa unde ne-am asezat sa luam pranzul, era propus si un meniu al pelerinului. L-am traversat de la un capat la altul pe strada pietonala ce urca la deal, unde am putut admira printre acoperisurile caselor colinele inverzite ce-l inconjoara.

Saint-Jean-Pied-de-Port

Cel mai mult ne-a placut La Bastide-Clairence, un sat construit in secolul XIV care a reusit sa-si pastreze foarte frumos aspectul medieval, unele case datand inca din acea epoca. Si el face parte din cele mai frumoase sate din Franta, insa nu cred ca multa lume il cunoaste pentru ca nu am vazut picior de om strain cat timp ne-am perindat prin el. Am dat si peste un atelier de tesut, o meserie foarte raspandita in Tara Bascilor, insa pacat nu l-am putut descoperi si la interior, fiind inchis.

La Bastide-Clairence

Prin Cambo-les-Bains am ajuns din intamplare si pana la urma ne-am oprit sa mancam un platou de branzeturi alaturi de un cidru basc. Centrul este mic, doar cateva localuri si magazine. Am aflat mai apoi ca de fapt aici este o statiune termala foarte prizata si cu rezultate foarte bune pentru cei suferinzi de reumatism si boli respiratorii.

Cambo-les-Bains

Sare este singurul de care am stiut inca de a pleca de acasa ca face parte din cele mai frumoase sate din Franta. Este un sat situat intre munti, cel mai inalt avand 905m, si mult mai luat cu avant de catre turisti fata de La Bastide Clairence. Aici ne-am cumparat prajitura basca cu crema de vanilie de la o localnica care vindea in centrul satului. Delicioasa!

Ascain, satul care ne-a fost gazda pe toata perioada vacantei, este un sat tipic basc, linistit, cu cateva restaurante, nici el coplesit de turisti. Insa ce ne-a placut cel mai mult a fost plimbarea ce am facut-o intr-o zi dupa ploaie pana la podul roman aflat la marginea satului. Podul, ce traveseaza raul Nivelle, dateaza din anul 450 si a fost reconstruit in 1994 dupa ce partea centrala s-a prabusit in urma unei maree puternice. Datorita proximitatii oceanului, sunt zile cand efectele mareelor se vad pana aici. Nivelle este un rau ce traverseaza atat Spania cat si Franta si pe o bucata din el, pana la pod, se pot inchiria barci si plimba de-a lungul anumitor trasee.

Primaria din Ascain

Ar mai fi fost multe alte sate de vazut insa le-am tradat cu cele de la marginea tarmului avand si ele avantajele lor, chiar daca sunt mult mai turistice si mai aglomerate. La cele descrise mai sus am apreciat linistea, oamenii simpli si zambitori, calmi, cu fruntile descretite, arhitectura caselor si decorul exterior, numai bune pentru cine cauta o vacanta linistita in plina zona rurala, inca atasata la traditii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *