Tarta cu afine (si o crema pâtissière mai altfel)

Imi place sa gatesc. Ador sa ”pierd” timpul in bucatarie gatind romaneste sau incercand noi retete, atat sarate cat si dulci. Ne-am mai si nimerit in tara unde gastronomia si deserturile fac parte importanta din viata unui om, asa ca am putut experimenta din plin diverse preparate culinare. Nu sunt de parere ca aparitia unui copil te impiedica sa-ti reduci sau chiar sa renunti la bucatareala, ci din contra. De cand cel mic si-a manifestat curiozitatea de a afla ce se intampla pe aragaz, la chiuveta sau pe masa, am inceput sa-l implicam cat mai mult posibil in activitatile legate de bucatarie, chiar daca cateodata implicarea se soldeaza si cu mici accidente. Acum stie ca bucataria este locul unde mancam, unde spalam vasele si unde pregatim mancarea. Lucrurile s-au mai ameliorat de cand Cristi i-a fabricat un turn de observatie/invatare, acestuia dandu-i posibilitatea de libertate de miscare si independenta. Are acces la tot, mai putin 3 dulapuri pe care le-am securizat. De la inceput a fost interesat de manuirea lingurii in cratita, de butonat robotul de bucatarie sau de aruncat faina mai mult pe langa decat in bolul care trebuie. Ne-am acomodat cu el in preajma noastra in bucatarie si stim de la inceput ca timpul de pregatire al unei retete poate fi destul de lung, insa ceea ce conteaza este ca impartim momente frumoase impreuna.

In ultima perioada, vremea a fost destul de inchisa, cu ploi multe, nici macar de o ninsoare sanatoasa nu am avut parte anul asta, asa ca nu prea am putut evada din casa si am petrecut astfel mult timp in bucatarie. Cu ocazia asta am incercat cateva retete asiatice si am inceput sa ma interesez cum as putea pregati mancarea mai sanatos. Nu suntem nici vegetarieni si nici nu avem de gand sa devenim in viitorul apropiat si nici nu cumparam mancare numai de la magazinul bio. Insa de cand a aparut cel mic in viata noastra am incercat sa gatesc mai sanatos atat pentru noi, cat si mai ales pentru el, cu mai putine grasimi si mai putina carne decat de obicei, cu produse proaspete, cateodata bio. Nu ne iese de fiecare data, mai sunt seri cand ajungem franti de la serviciu si mai comandam o pizza. Ne-am sensibilizat mult la mancare in ultima vreme, acum cautand sa inlocuim anumite ingrediente cu altele mai putin calorice. Amandoi suntem gurmanzi, ne place sa savuram mancarea, iar cel mic se vede ca are cui semana. Mananca de toate, rare au fost ocaziile cand a refuzat vreo mancare, pentru noi fiind foarte important sa-i dam un start bun in alimentatie.

In weekend-uri de obicei prepar ceva dulce. Saptamana asta la meniu a fost tarta cu afine. Este o tarta tipica din regiunea noastra, Savoie, care se gaseste pe toate drumurile, de la brutaria din cartier pana la cele mai inalte refugii din Alpi. Nu este foarte dulce, afina fiind un fruct usor acidulat ce taie numai bine dulceata cremei pâtissière, crema de baza a tartei si una dintre cele mai raspandite din patiseria frantuzeasca. O gasim ca umplutura pentru eclere si choux-uri, suport pentru tarte sau pur si simplu decor pentru diferite prajituri. Are la baza oua, faina, lapte si vanilie, de unde mai poarta denumirea si crema de vanilie. In reteta mea am vrut o crema mai lejera, asa ca am preparat o crema pâtissière pe baza lapte de orez, ce are un gust lejer de nuca, inlocuind astfel si vanilia. De obicei, tarta cu afine se face cu un aluat sablée, adica un aluat faramicios. Si aici am schimbat un pic reteta, inlocuind untul cu ulei de masline, iar faina de grau am amestecat-o cu faina de hrisca. Rezultatul final se vede mai jos, eu apucand o singura felie de tarta, si cred ca asta zice tot si despre gustul obtinut.

Timpul de preparare al tartei este relativ, eu am stat cam jumatate de zi pentru a o termina, ajutorul de bucatar luand notite la toate etapele prepararii: gustand ingrediente, cernand faina printre degete, amestecand crema sau mancand afinele. Iata ce am folosit ca ingrediente pentru aluat si pentru crema:

  
               Aluat tarta                                                    Crema 

           125g faina de grau                                             2 galbenusuri
           125g faina de hrisca                                           50g miere
           30g zahar                                                      50g faina de grau
           1 ou                                                           350ml lapte de orez
           6cl ulei de masline
           6cl apa
           un praf de sare

Inainte de toate, intotdeauna imi scot ingredientele de la frigider si le las sa revina la temperatura camerei inainte de a le folosi, in cazul de fata ouale. Pentru aluatul de tarta, am cernut faina de grau si de hrisca pe suprafata dulapului ce-mi serveste mereu ca plan de lucru, am adaugat zaharul, praful de sare si le-am amestecat cu varf si indesat. Am facut o adancitura in varf pentru a sparge oul, am adaugat uleiul de masline, am amestecat iar si la final am turnat apa amestecand pana la incorporarea in aluat. Totul se poate face si intr-un vas larg, pentru a nu scapa uleiul sau apa pe langa. Dupa ce am framantat binisor aluatul, am format o bula ce am infasurat-o in folie stretch si am pus-o sa se odihneasca 2 ore la frigider. Dupa ce timpul s-a scurs, am intins aluatul sub forma de foaie groasa de vreo jumatate de centimetru, l-am pus intr-o forma de tarta si l-am bagat la cuptor la 170°C pentru 25 minute. Pentru a evita formarea de cocoloase in timpul coacerii, am pus o mana de fasole uscate pe fundul tartei. Aluatul a iesit foarte inchis la culoare datorita fainei de hrisca. L-am lasat sa se raceasca si intre timp am trecut la prepararea cremei.

La crema a fost mult mai disctractiv pentru cel mic pentru ca a putut participa la toate etapele. In bolul de la mixer am aruncat cele 2 galbenusuri impreuna cu mierea si am mixat pana cand amestecul a devenit vascos si albicios. Am adaugat apoi faina dintr-o singura tura, am mixat pana la incorporarea totala iar apoi am adaugat laptele de orez in trei ture. Am lasat la mixat pentru a omogeniza bine amestecul, am varsat amestecul intr-o cratita si am pus la foc moderat amestecand in continuu cu un tel pentru a evita coagularea cremei pe fundul cratitei.

Cam in 15-20 minute crema incepe  sa se ingroase. Cand incepe sa faca primul bulbuc de fierbere se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca la temperatura camerei. Suprafata cremei trebuie filmata cu folie strech pentru ca altfel prinde pojghita si atunci cand se va intinde pe aluat va fi plina de gramajoare. De asemenea, inainte de a o intinde pe aluatul copt, crema se poate mixa un pic pentru a o face mai onctuoasa si mai fina. Eu nu am mai avut rabdare si am intins-o direct in forma de tarta asezand afinele deasupra. Aici am fost data la o parte cel mai mult. A fost pentru prima data cand bebe gusta afine si i s-au parut asa de delicioase ca mi-a mancat cam vreun sfert din cele 300g.

In mod normal tarta trebuie sa fie blindata cu afine, insa am salvat si eu ce am mai putut din mainile micului pofticios. La final am presat peste tarta un pic de zahar pudra, insa se poate foarte bine sari peste aceasta etapa ajungand direct la cea de degustare. A fost un deliciu de la mic la mare, gustul nu este foarte schimbat fata de varianta originala chiar daca ingredientele nu au fost toate conventionale. Afinele pot fi inlocuite cu capsuni ori cu zmeura, in functie de preferinta fiecaruia. In brutariile frantuzesti se mai obisnuieste sa se unga tartele cu gel alimentar pentru a le da un aspect lucios. In casa, se pot incalzi doua linguri de dulceata, de caise de exemplu, si unge afinele pe deasupra, aspectul fiind asemanator cu cel din vitrina brutarului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

* Faina de hrisca este bogata in fibre, are un gust nuantat de aluna si se preteaza perfect pentru persoanele intolerante la gluten. Este o faina destul de raspandita in Franta, gasindu-se in majoritatea supermarket-urilor. De exemplu, faina de hrisca este ingredientul de baza in pregatirea clatitelor sarate bretone.

** Laptele de orez are putine calorii, grasimi si colesterol. Este o varianta foarte buna pentru persoanele intolerante la lactoza si pentru vegetarieni. L-am gasit doar la raionul bio.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *