Viata in Franta de la A la Z

Imi amintesc zilele dinaintea plecarii pentru prima oara in Franta de parca au fost ieri. Speriata, nesigura dar mai ales curioasa, astea erau sentimentele care ma incercau. In 2006 aveam inca nevoie de viza pentru a pasi pe teritoriul francez si odata obtinuta aveam sa parasesc tara, sa zbor cu avionul si sa ajung intr-o alta tara in mijlocul unei comunitati in care nu cunosteam pe nimeni. Si toate astea pentru prima oara. Poate unora nu li se pare mare lucru, insa la vremea aceea mi se parea ceva enorm pentru o fata singura de 24 de ani. La banii socotiti pe zile pentru mancare si la planurile de transport in comun cu denumirea statiilor pentru a ajunge la laboratorul de cercetare sau in centrul orasului, s-au adaugat diferenta de cultura si de civilizatie. Cele 3 luni petrecute in Franta au fost insa suficiente sa-mi trezeasca interesul pentru mai mult. Destinul a facut sa revin in Franta dupa doi ani si de atunci nu am mai plecat. Aici am cladit o familie impreuna cu iubitul din facultate si avem un job de care suntem multumiti.

Au fost suisuri si coborasuri insa in mare suntem mandri de parcursul nostru. Acum privim lucrurile cu detasare pentru ca din fiecare etapa parcursa am avut cate ceva de invatat ceea ce ne-a intarit atat personal cat si in cuplu. In toti acesti ani ne-am confruntat cu multe organisme si servicii publice, cu oameni din diferite paturi sociale, am reusit sa colindam prin aproape toate colturile din hexagon, am mancat si prost dar si foarte bine. Integrarea s-a facut incet dar sigur, iar mai jos am incercat insiruim in ordine alfabetica ce am trait si experimentat de-a lungul timpului.

Acasa pentru noi inseamna acum Franta. Este si normal, aici avem familia, aici locuim si muncim, aici ne ducem traiul.

Bona a fost alegerea noastra dupa nasterea bebelui nostru. Dupa cele 16 saptamani de concediu de maternitate, ai posibilitatea sa-ti dai bebele la cresa sau in grija unei bone. Locurile la cresa sunt insa limitate si se dau pe baza unui dosar stufos si care depinde de venitul familial. Noi nu aveam nici o sansa sa prindem un loc la cresa, asa ca singura noastra optiune a fost bona. A fost un domeniu nou pe care a trebuit sa-l abordam, insa pana in momentul de fata nu ne pare rau de alegerea facuta. Din cele 5 bone vazute si intervievate am ales-o pe cea mai buna zicem noi. Bonele urmeaza un training recunoscut de stat, au dreptul la maxim 4 copii de ingrijit, unele au un training suplimentar ce implica recuperarea copilului de la scoala incepand cu varsta de 3 ani, au controale acasa pentru a se asigura ca mediul este securizat si igienic pentru pitici. Tu ca parinte, ii faci un contract de munca in care se stipuleaza zilele saptamanii si orarul cand ii aduci copilul, concediul si alte date diverse. Nu este inca totul perfect, mai sunt zone de interpretare in care nu toate lucrurile sunt clare si atunci ambele parti pot face apel la un reprezentant al statului pentru a transa problema.

Cetatenia franceza am obtinut-o anul trecut in toamna dupa doua dosare bine detaliate trimise la prefectura din regiunea in care locuim, 2 interviuri si aproape un an de asteptare pentru raspuns. Pentru cei ce au efectuate studii in Franta de la Master in sus, perioada minima asteptare pentru a putea aplica pentru cetatenie se reduce de la 5 la 2 ani. Noi am fi putut aplica inca de acum cativa ani, insa am tot amanat din diferite motive, imboldul fiind nasterea copilului caruia am vrut sa-i asiguram toate sansele pentru a reusi in tara in care s-a nascut.

Discriminare sau rasism, ai fi tentant sa spui sa sunt etichete ce sunt date atunci cand vine vorba de imigranti. Franta are intr-adevar multi imigranti din toate colturile lumii si chiar daca noi facem eforturi de integrare vom fi mereu descoperiti pentru ca nu vom avea niciodata accentul lor. Ni se intampla de multe ori sa fim intrebati de ce origine suntem. Nu ne deranjeaza, de fiecare data am fost tratati normal si cu respect. Problema vine atunci cand unul sau unii dintr-o anumita origine face sau fac lucruri care nu aduc cinste nici unui popor. Bineinteles ca problema se generalizeaza apoi la toti imigrantii si este greu sa nu te simti vizat si sa spui ca nu-ti pasa pentru ca tu esti corect si nu ai gresit cu nimic.

Educatia vine de la cei 7 ani de acasa cum are romanul vorba! Multumesc, va rog, buna ziua, o zi buna, sunt expresii rostite de toata lumea peste tot si la orice nivel. Este clar ca sunt cateva din bazele pentru a trai intr-o societate civilizata.

Familia este pilonul societatii franceze. Ocupa primul loc in inima francezilor, fiind ocrotita financiar si social de catre stat. Atat mama cat si tatal sunt implicati in gestiunea familiala. Sa vezi un tata cu un copil asteptand la doctor citindu-i o poveste sau un altul asteptandu-si copii la poarta gradinitei nu mira pe nimeni. Concubinajul este recunoscut de catre stat printr-o atestare notariala care da anumite drepturi celor doi. Procentul celor care traiesc in concubinaj este mai mare decat celor casatoriti, insa aproape toti ajung sa se casatoreasca mai tarziu pentru a putea beneficia de avantaje care sunt multiple fata de cele de concubinaj. Familiile cu 3 copii sunt considerate familii numeroase si au anumite reduceri sociale si culturale. Miercurea este denumita simbolic ziua mamei si a copilului. Cele mai multe mame dupa ce nasc revin la serviciu cu timp partial si de obicei aleg sa nu lucreze miercurea pentru ca este ziua cand copiii nu au scoala sau au dar numai dimineata.

Gastronomia frantuzeasca, si am spus tot! De la foie gras si pana la macarons, papilele sunt trezite la viata. Ne-am mai indepartat si noi de mancarurile romanesti, pline de sosuri si prajeli si ne-am dat pe salate care mai de care mai variate la care inainte nici nu ne puteam imagina asa combinatii, gatit mai slab si mai usor de digerat. Am incercat si cateva restaurante gastronomice, nu atinse de steaua Michelin, insa destul de piperate la pret, si pe cuvant ca ramai cascat la fiecare imbucatura. Ne place bucataria frantuzeasca si avem unele preparate pe care le facem destul de des in casa. Trebuie stiut insa ca unele sunt specifice unui anumit sezon si vai de mine daca te incumeti sa-l prepari vara daca el se serveste de fapt iarna! Am mai venit noi cu ciorba la serviciu prin iunie si se uitau ciudat la noi si nu intelegeam de ce.

Limba franceza nu este atat de simpla chiar si pentru niste francofoni ca noi. Dupa 8 ani inca mai avem probleme de exprimare si de gramatica. Interesant este ca pana si francezii au probleme la scris chiar daca au bac-ul in buzunar. Au o gramada de reguli dar si de exceptii si astea ne dau bataie de cap cel mai mult! Chiar i-am incuiat cu cateva intrebari la care nu prea gaseam logica. Este o exceptie de la regula, asa se scuza de fiecare data! Asteptam ca creasca piticul nostru, poate ne vom perfectiona si noi.

Miscarea este un mod de viata. Aici persoanele in varsta alearga, fac alpinism, calatoresc in lumea larga si cate si mai cate. Pai de cate ori am fost pe munte ne-a intalnit mereu cu persoane in varsta care ne dadeau ceata la ritm si rezistenta. Practicarea sportului este parte integranta din viata inca de mici. Copii sunt pusi inca de la 3 ani pe schiuri si incep cursurile de inot de la gradinita. Chiar recent am fost intrebati de un pusti de 10 ani ce sporturi am practicat cand eram copii. El are vreo 5 la activ.

Nasterea in Franta a fost o experienta pozitiva. Pe toata perioada sarcinii, fiecare intalnire medicala imi intarea credinta ca totul va fi bine pana la capat, ceea ce m-a ajutat foarte mult psihic in ziua mult asteptata. Personalul medical este foarte profesionist, prima lor grija fiind sanatatea si bunastarea mamei. Dupa nastere esti adusa intr-o camera in care ai un TV, o masa de schimbat langa care gasesti un mini kit pentru ingrijirea bebelusului (scutece, ser fiziologic, sampon, crema, servetele din bumbac), ai o baie cu WC si dus. In camera esti numai tu cu bebe, primesti vizite medicale de vreo 2 ori pe zi, iar mancarea este ok pentru un spital de stat. Pentru mamele aflate la primul copil, ti se arata cum sa-l alaptezi si te sprijina in orice problema intampinata, cum sa-i faci baie, cum sa-l ingrijesti sau sa-l imbraci. Pe parcursul celor 4-5 zile de spitalizare, pruncul nu se separa de mama, pentru ca francezii considera ca este foarte important ca bebelusul sa fie aproape de mama sa. Mamele epuizate au totusi posibilitatea sa-l lase peste noapte la asistentele medicale pentru a dormi linistite si a-si putea recupera fortele pentru a doua zi.

Oamenii sunt obisnuiti, chiar daca salariile si puterea de cumparare sunt mari. Soferii sunt fideli marcilor nationale: Peugeot, Renault, Citröen, valorile esentiale sunt ”arta de a trai”, de a conversa in jurul mesei despre diferite subiecte, sunt interesati de arta si cultura, majoritatea au macar un hobby de care se tin bine, concediile sunt sfinte insa vai vai daca te gasesti pe drum in timpul vacantelor scolare. Cu toate astea sunt mereu nemultumiti, nu le trebuie mult pentru a iesi in strada si a-si scanda drepturile sociale, iar in functie de situatie si context devin aroganti sau egoisti.

Prietenia cu un francez este foarte greu de legat. Nu sunt dintre cei care vor sa te cunoasca mai bine, sa te invite la diferite activitati sociale sau la masa in familie foarte repede. Uneori ne-am luate si tepe. Nu eram prieteni insa ne intelegeam destul de bine, insa persoana respectiva nici nu a ezitat sa ne faca rau. Ne-am cam invatat minte iar acum nu mai avem asteptari de la cei din jurul nostru. Prieteni adevarati iti faci foarte greu dupa o anumita varsta d-apai intr-o tara straina.

Romania a ramas acolo undeva in sufletul nostru, chiar daca acum acasa inseamna Franta. In realitate vizitele s-au mai rarit, insa avem parte de macar un contact pe an cu familia, ori aici in Franta ori in Romania. Ne-am asumat ruperea si de prieteni, cu unii dintre ei diminuand sau pierzand contactul, ne lipseste caldura oamenilor.

Serviciul public este unul dintre lucrurile care ne-au impresionat si ne-au lasat cu gura cascata. Orice persoana care intra in birou sau apare la ghiseu este tratata cu respect. Ma abtin sa compar cu Romania, insa concluzia la care am ajuns este ca civilizatia cetateanului este primordiala pentru ca lucrurile sa se desfasoare in normalitate.

Turismul este un punct forte si in toate locurile pe unde ne-am perindat am dat de turisti. Franta nu inseamana doar Paris, castelele de pe Valea Loarei si Coasta de Azur, ci trebuie intrat si simtit mai inauntru pentru a intelege si apoi critica. Numai aici ne-am dat seama cate lucruri frumoase exista si merita vazute, dar sa te mai perinzi prin lume! Franta este printre cele mai vizitate tari din lume anual, oferta fiind foarte variata si bine pusa la punct. Este o destinatie scumpa la prima vedere pentru a petrece o vacanta, este insa loc sub soare pentru toti, trebuie sa cauti si sa te informezi si nu se poate sa nu gasesti ceva pentru bugetul alocat.

Uimirea pe care am avut-o, o avem si de care o sa mai avem parte si de acum incolo in fata unui sistem medical bine gandit si pus la punct. Nu este inca perfect, se poate si mai bine dar cum este sa te duci la farmacie si la spital si sa iesi fara sa scoti un euro din buzunar, sa-ti faci ochelari de vedere cu dioptrii complicate pentru care la final platesti doar 10% din suma totala!? Toate acestea sunt posibile datorita unei asigurari medicale obligatorii ce asigura 70% din cheltuieli (retete, spitalizare, etc.), iar pentru a se apropia de 100% fiecare este liber sa-si aleaga o asigurare complementara privata care ii va fi retrasa din salar in fiecare luna.

Viata de zi cu zi in Franta, in regiunea Savoie unde locuim, ne place. Cadrul este frumos, fiind  inconjurati de munti pe care ii zarim de la orice fereastra ai casei. Fiind aproape de granita putem face oricand o escapada in Italia sau Elvetia, stam inca in chirie si cred ca vom mai sta o buna perioada, insa nu ne deranjeaza, facem naveta in fiecare zi la serviciu dus-intors de 60km, avem doua balcoane, unul pentru bebe, unul pentru noi sa luam micul dejun si cina in zilele calduroase. Bineinteles ca mai planuim si visam mai departe insa pentru moment la vie est belle!

Ziua de munca are 7 ore plus o ora de pauza pentru masa de pranz care si ea este sfanta. Oricare ar fi problema de rezolvat poate sa astepte si dupa ora de pranz. Drepturile angajatilor nu se incalca mai ales daca in firma/companie activeaza un sindicat ce reprezinta angajatii in fata patronului/statului. Intr-o zi de munca nu se pot rezolva toate, mai este si maine o zi!  Francezii sunt de parere ca daca lucreaza mai putin, rezultatele sunt mai eficiente. Au timp sa ajunga acasa sa-l petreaca in familie, sa gateasca, sa iasa in oras, astfel vin mai zen la serviciu si au rezultate mai bune.

La fiecare ar fi mai multe de detaliat caci experientele au fost bogate de-a lungul timpului. Cele insiruite aici sunt doar cateva dintre ele, poate cele mai marcante pentru noi. Cu siguranta se vor mai adauga si altele, insa nu cred ca vor mai avea impactul din primii anii petrecuti aici. Acum suntem caliti, intelegem mai bine cultura si spiritul francez. Sa vedem totusi ce ne mai rezerva viitorul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *